1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Paul către Corinteni

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

Capitolul 12

    1. Voi însă căutaţi darurile cele mai bune. Elogiul iubirii Şi eu vă voi arăta o cale şi mai minunată.

Capitolul 13

    1. Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
    1. Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic.
    1. Şi dacă toată averea mea aş da-o ca hrană săracilor, şi dacă mi-aş da trupul ca să fie ars, dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.
    1. Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândreşte.
    1. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul [primit].
    1. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
    1. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.
    1. Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi.
    1. Căci noi cunoaştem în parte şi profetizăm în parte,
    1. însă când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va dispărea.
    1. Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lăsat de cele copilăreşti.
    1. Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci [vom vedea] faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
    1. Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea.

Carismele în Biserică

Capitolul 12

31 Voi însă căutaţi darurile cele mai bune.

Capitolul 13



Elogiul iubirii b
    Şi eu vă voi arăta o cale şi mai minunată.1
Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval a zăngănitor. 2 Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic. 3 Şi dacă toată averea mea aş da-o ca hrană săracilor, şi dacă mi-aş da trupul ca să fie ars b, dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.
     4 Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândreşte. 5 Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul [primit]. 6 Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7 Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.
     8 Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi. 9 Căci noi cunoaştem în parte şi profetizăm în parte, 10 însă când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va dispărea. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lăsat de cele copilăreşti. 12 Căci acum vedem ca în oglindă, neclar c, dar atunci [vom vedea] faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. 13 Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea.

 

Note de subsol


b Pentru sfântul Paul, iubirea este carisma prin excelenţă care constituie atmosfera vieţii creştine şi motivează toată viaţa celui care crede. Pentru a reda diferitele nuanţe ale iubirii, limba greacă foloseşte 4 termeni diferiţi: 1) storge pentru a reda gingăşia şi tandreţea dintre membrii unei familii; 2) eros pentru a reda iubirea sexuală, patima amoroasă (nu apare în NT); 3) philia pentru a descrie prietenia, o relaţie intimă şi de reciprocitate între membrii unui grup (filozofii greci au elaborat noţiunea cu grijă insistând asupra egalităţii, deci al aceluiaşi nivel cultural şi social); 4) agape, termenul folosit în acest imn, (substantivul este specific religiei revelate şi apare de peste 60 de ori în scrierile sfântului Paul) pentru a reda iubirea dintre persoanele Sfintei Treimi, iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni (chiar în absenţa răspunsului omului) şi a oamenilor faţă de Dumnezeu (aceasta presupune cunoaştere, cinstire, respect profund, care îndeamnă la admiraţie şi ajunge la adoraţie) şi a oamenilor între ei. Întotdeauna, acest fel de iubire se manifestă în acte concrete (de fapt, verbul agapaô înseamnă "a primi un oaspete cu bunăvoinţă şi afecţiune"), ajungând până la dăruirea propriei vieţi.
a Kymbalon = era în antichitate un instrument care acompania dansul şi cortegiile festive. Era format din două discuri metalice. Lovirea unuia de celălalt produce un sunet puternic şi metalic marcând ritmul şi cadenţa. Este o formă primitivă a talgerelor actuale. Sfântul Paul subliniază zgomotul strident, lipsit de armonie (arama nici nu este instrument).
b Cele mai vechi manuscrise înlocuiesc cu: să mă mândresc. Este o confuzie între două forme verbale foarte asemănătoare.
c În vechime, oglinda era confecţionată din bronz sau argint şlefuit, astfel imaginea rezulta distorsionată şi imperfectă.
copiere simplă
copiere cu trimitere
copiere cu formatare

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16


 
© 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro