1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Paul către Corinteni

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 15

    1. Vă aduc aminte, fraţilor, evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care voi aţi primit-o şi în care aţi rămas,
    2. prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am predicat-o eu, altfel, în zadar aţi crezut.
    3. Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit şi eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi,
    4. a fost înmormântat şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
    5. Şi i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece,
    6. după aceea s-a arătat la peste cinci sute de fraţi dintr-o dată, dintre care cei mai mulţi au rămas până acum, iar unii dintre ei au murit.
    7. După aceea, i s-a arătat lui Iacob şi apoi tuturor apostolilor.
    8. Ultimului dintre toţi, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat şi mie,
    9. căci eu sunt ultimul dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu.
    10. Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul lui pentru mine nu a devenit zadarnic, dimpotrivă, am lucrat mai mult decât ei toţi, nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.
    11. Aşadar, atât eu, cât şi ei, noi predicăm astfel, iar voi astfel aţi crezut.
    12. Iar dacă se vesteşte că Cristos a înviat din morţi, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi?
    13. Iar dacă nu există înviere din morţi, nici Cristos nu a înviat!
    14. Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră.
    15. Iar noi suntem găsiţi martori falşi ai lui Dumnezeu pentru că dăm mărturie împotriva lui Dumnezeu, [spunând] că l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, de vreme ce morţii nu învie.
    16. Căci dacă morţii nu învie, nici Cristos nu a înviat,
    17. iar dacă Cristos nu a înviat, credinţa voastră este zadarnică şi voi sunteţi încă în păcatele voastre,
    18. iar cei care au adormit în Cristos au pierit.
    19. Şi dacă ne-am pus speranţa în Cristos numai în viaţa aceasta, suntem cei mai de plâns dintre toţi oamenii.
    20. Dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul [învierii] celor adormiţi.
    21. Căci de vreme ce printr-un om [a venit] moartea, tot printr-un om [vine] şi învierea din morţi.
    22. Şi după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă.
    23. Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, după aceea cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui,
    24. apoi [va fi] sfârşitul, când el va încredinţa împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi putere.
    25. Căci el trebuie să domnească până când va pune toţi duşmanii sub picioarele lui.
    26. Ultimul duşman care va fi nimicit este moartea.
    27. De fapt, toate le-a supus sub picioarele lui. Însă când spune că "toate le-a supus", este evident că în afară de cel care i-a supus lui toate.
    28. Iar când toate îi vor fi supuse, atunci şi el, Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
    29. Şi apoi ce vor face cei care sunt botezaţi pentru cei morţi? Dacă într-adevăr morţii nu învie, de ce se mai botează pentru ei?
    30. Iar noi de ce să ne punem în pericol la orice oră?
    31. În fiecare zi eu sunt în pericol de moarte, fraţilor, o jur pe mândria mea care sunteţi voi, pe care o am în Cristos Isus, Domnul nostru.
    32. Dacă numai din motive umane m-am luptat împotriva fiarelor în Efes, la ce-mi foloseşte? Atunci, dacă morţii nu învie, să mâncăm şi să bem căci mâine vom muri.
    33. Nu vă înşelaţi: "Tovărăşiile rele strică bunele moravuri".
    34. Veniţi-vă într-adevăr în fire şi nu păcătuiţi pentru că sunt unii care nu au cunoaşterea lui Dumnezeu: o spun spre ruşinea voastră.
    35. Însă, va spune cineva: "Cum învie morţii? Cu ce trup vor veni?"
    36. Nebunule! Ceea ce semeni tu nu prinde viaţă dacă mai întâi nu moare.
    37. Şi ceea ce tu semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar un simplu grăunte, poate de grâu sau de altă plantă,
    38. însă Dumnezeu îi dă trup după cum vrea şi fiecăreia dintre seminţe îi dă trupul propriu.
    39. Nu orice trup este acelaşi trup, ci unul este [trupul] oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor şi altul, al peştilor.
    40. Există şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti, însă alta este măreţia celor cereşti şi alta a celor pământeşti.
    41. Una este strălucirea soarelui, alta este strălucirea lunii şi alta este strălucirea stelelor, căci o stea diferă de altă stea în strălucire.
    42. Tot la fel este şi învierea din morţi: se seamănă în putrezire şi se învie în neputrezire;
    43. se seamănă în ruşine şi se învie în mărire; se seamănă în slăbiciune şi se învie în putere;
    44. se seamănă un trup firesc şi învie un trup spiritual, căci dacă există un trup firesc, există şi unul spiritual.
    45. Aşa şi este scris: primul om, Adam, a fost făcut cu suflet viu, cel din urmă Adam, cu Duhul dătător de viaţă.
    46. Dar nu cel spiritual [apare] mai întâi, ci cel firesc, apoi cel spiritual.
    47. Primul om este făcut din pământ, este pământesc; al doilea om este din cer.
    48. Cum este cel pământesc, la fel sunt şi cei pământeşti, şi cum este cel ceresc, la fel sunt şi cei cereşti.
    49. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta şi chipul celui ceresc.
    50. Fraţilor, eu spun aceasta: carnea şi sângele nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu va moşteni neputrezirea.
    51. Iată, vă spun o taină: nu toţi vom muri, însă toţi vom fi schimbaţi.
    52. Într-o clipă, într-o clipire din ochi, la sunetul trâmbiţei de apoi, căci va suna trâmbiţa şi morţii vor învia neputreziţi, iar noi vom fi schimbaţi.
    53. Căci această fiinţă supusă putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire şi această fiinţă muritoare trebuie să se îmbrace în nemurire.
    54. Dar când fiinţa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: Moartea a fost înghiţită de victorie.
    55. Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele tău?
    56. Ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea.
    57. Însă, mulţumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.
    58. Aşa încât, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi; muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, ştiind că munca voastră nu este zadarnică în Domnul.

    4. REALITATEA ÎNVIERII

    Învierea lui Cristos

    Capitolul 15

    1 Vă aduc aminte, fraţilor, evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care voi aţi primit-o şi în care aţi rămas, 2 prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am predicat-o eu, altfel, în zadar aţi crezut.
         3 Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit şi eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 a fost înmormântat şi a înviat a treia zi, după Scripturi. 5 Şi i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece, 6 după aceea s-a arătat la peste cinci sute de fraţi dintr-o dată, dintre care cei mai mulţi au rămas până acum, iar unii dintre ei au murit. 7 După aceea, i s-a arătat lui Iacob şi apoi tuturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toţi, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat şi mie, 9 căci eu sunt ultimul dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu. 10 Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul lui pentru mine nu a devenit zadarnic, dimpotrivă, am lucrat mai mult decât ei toţi, nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine a. 11 Aşadar, atât eu, cât şi ei, noi predicăm astfel, iar voi astfel aţi crezut.

    Învierea noastră

        12 Iar dacă se vesteşte că Cristos a înviat din morţi, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi? 13 Iar dacă nu există înviere din morţi, nici Cristos nu a înviat! 14 Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră b. 15 Iar noi suntem găsiţi martori falşi ai lui Dumnezeu pentru că dăm mărturie împotriva lui Dumnezeu, [spunând] că l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, de vreme ce morţii nu învie. 16 Căci dacă morţii nu învie, nici Cristos nu a înviat, 17 iar dacă Cristos nu a înviat, credinţa voastră este zadarnică şi voi sunteţi încă în păcatele voastre, 18 iar cei care au adormit în Cristos au pierit. 19 Şi dacă ne-am pus speranţa în Cristos numai în viaţa aceasta, suntem cei mai de plâns dintre toţi oamenii.
         20 Dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul c [învierii] celor adormiţi d. 21 Căci de vreme ce printr-un om [a venit] moartea, tot printr-un om [vine] şi învierea din morţi. 22 Şi după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă. 23 Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, după aceea cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui, 24 apoi [va fi] sfârşitul, când el va încredinţa împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi putere. 25 Căci el trebuie să domnească până când va pune toţi duşmanii sub picioarele lui. 26 Ultimul duşman care va fi nimicit este moartea. 27 De fapt, toate le-a supus sub picioarele lui. Însă când spune că "toate le-a supus", este evident că în afară de cel care i-a supus lui toate. 28 Iar când toate îi vor fi supuse, atunci şi el, Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
         29 Şi apoi ce vor face cei care sunt botezaţi pentru cei morţi? e Dacă într-adevăr morţii nu învie, de ce se mai botează pentru ei? 30 Iar noi de ce să ne punem în pericol la orice oră? 31 În fiecare zi eu sunt în pericol de moarte, fraţilor f, o jur pe mândria mea care sunteţi voi, pe care o am în Cristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacă numai din motive umane m-am luptat împotriva fiarelor în Efes g, la ce-mi foloseşte? Atunci, dacă morţii nu învie,
        să mâncăm şi să bem
        căci mâine vom muri
    .
    33 Nu vă înşelaţi:
        "Tovărăşiile rele strică bunele moravuri" h.
    34 Veniţi-vă într-adevăr în fire şi nu păcătuiţi pentru că sunt unii care nu au cunoaşterea lui Dumnezeu: o spun spre ruşinea voastră.

    Calităţile trupului înviat
        şi situaţia celor care vor trăi la parusie


        35 Însă, va spune cineva: "Cum învie morţii? Cu ce trup vor veni?" 36 Nebunule! Ceea ce semeni tu nu prinde viaţă dacă mai întâi nu moare. 37 Şi ceea ce tu semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar un simplu grăunte, poate de grâu sau de altă plantă, 38 însă Dumnezeu îi dă trup după cum vrea şi fiecăreia dintre seminţe îi dă trupul propriu. 39 Nu orice trup este acelaşi trup, ci unul este [trupul] oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor şi altul, al peştilor. 40 Există şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti, însă alta este măreţia celor cereşti şi alta a celor pământeşti. 41 Una este strălucirea soarelui, alta este strălucirea lunii şi alta este strălucirea stelelor, căci o stea diferă de altă stea în strălucire.
         42 Tot la fel este şi învierea din morţi: se seamănă în putrezire şi se învie în neputrezire; 43 se seamănă în ruşine şi se învie în mărire; se seamănă în slăbiciune şi se învie în putere; 44 se seamănă un trup firesc şi învie un trup spiritual, căci dacă există un trup firesc, există şi unul spiritual. 45 Aşa şi este scris: primul om, Adam, a fost făcut cu suflet viu, cel din urmă Adam, cu Duhul dătător de viaţă. 46 Dar nu cel spiritual [apare] mai întâi, ci cel firesc, apoi cel spiritual. 47 Primul om este făcut din pământ, este pământesc; al doilea om este din cer. 48 Cum este cel pământesc, la fel sunt şi cei pământeşti, şi cum este cel ceresc, la fel sunt şi cei cereşti. 49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta şi chipul celui ceresc.
         50 Fraţilor, eu spun aceasta: carnea şi sângele nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu va moşteni neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu toţi vom muri, însă toţi vom fi schimbaţi. 52 Într-o clipă, într-o clipire din ochi, la sunetul trâmbiţei de apoi, căci va suna trâmbiţa şi morţii vor învia neputreziţi, iar noi vom fi schimbaţi. 53 Căci această fiinţă supusă putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire şi această fiinţă muritoare trebuie să se îmbrace în nemurire.
         54 Dar când fiinţa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris:
        Moartea a fost înghiţită de victorie.
    55    Unde este, moarte, victoria ta?
        Unde este, moarte, ghimpele
     i tău?
         56 Ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. 57 Însă, mulţumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. 58 Aşa încât, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi; muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, ştiind că munca voastră nu este zadarnică în Domnul.

     

    Note de subsol


    a Multe manuscrise au: cu mine.
    b Mai multe manuscrise importante au: noastră.
    c Lit.: primul rod, pârgă. Sfântul Paul foloseşte aici o imagine sugestivă: pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de Dumnezeu, evreii îi ofereau primele, cele mai bune roade ale pământului. Astfel, la sărbătoarea Paştelui, comunitatea oferea o jerbă alcătuită din primele spice coapte ale anului, iar la Rusalii, două pâini dospite (Lev 23,9-14; 23,15-21). În faţa secerişului morţii, Cristos devine astfel "primul rod" al secerişului vieţii. Pentru cel care are simţul naturii şi al liturgiei, termenul indică secerişul început deja, iar sfântul Paul introduce şi ideea de cauzalitate: Cristos nu este doar un mort înviat, ci este Cel Înviat din morţi care cauzează învierea morţilor.
    d Într-o societate în care evenimentele vieţii erau trăite împreună, în comunitate, moartea era o intrare în somn în raport cu care învierea este ca o trezire. Verbul folosit aici pentru "a muri" este koimaô = a adormi, de la care vine şi koimeterion = dormitor (cimitir).
    e Despre această practică nu se ştie nimic mai mult. Sfântul Paul se limitează să sublinieze că ar fi absurdă dacă nu ar exista învierea din morţi.
    f Codicele mai importante au: fraţii mei; câteva manuscrise vechi omit: fraţilor.
    g Nu avem mărturii despre o luptă reală a sfântului Paul cu fiarele. Un cetăţean roman nu putea fi condamnat la fiare. După părerea comună a exegeţilor, expresia este metaforică, probabil îi indică pe cei care au instigat cetăţenii Efesului la revoltă împotriva învăţăturii lui Paul (Fap 19).
    h Este un citat din memorie după lucrarea Taidé a poetului grec Menandru (342-292 î.C.).
    i Câteva manuscrise vechi adaugă: unde este, infernule, victoria ta?
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro