1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Paul către Corinteni

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 2

    1. Şi eu, fraţilor, când am venit la voi, am venit să vă vestesc misterul lui Dumnezeu, nu prin măiestria cuvântului sau prin înţelepciune.
    2. Într-adevăr, n-am voit să ştiu nimic altceva decât pe Isus Cristos, şi pe acesta răstignit.
    3. Eu însumi am venit la voi în slăbiciune, cu frică şi cuprins de nelinişte,
    4. iar cuvântul meu şi predica mea n-au constat în discursuri convingătoare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii,
    5. astfel încât credinţa voastră să fie [bazată] nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
    6. Totuşi, noi vorbim de înţelepciune printre cei desăvârşiţi, dar nu de înţelepciunea lumii acesteia, nici a stăpânitorilor acestui veac care sunt pieritori.
    7. Însă noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost ţinută ascunsă, şi pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre mărirea noastră,
    8. pe care nici unul dintre stăpânitorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi răstignit pe Domnul gloriei.
    9. Însă, după cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el.
    10. Dar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, căci Duhul cercetează toate, chiar şi profunzimile lui Dumnezeu.
    11. De fapt, cine dintre oameni cunoaşte ceea ce este în om, în afară de duhul omului care este în om? Tot la fel, nimeni nu a cunoscut cele ale lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu.
    12. Iar noi nu am primit duhul lumii, ci am primit Duhul care este din Dumnezeu, ca să cunoaştem darurile care ne-au fost date de Dumnezeu.
    13. Despre acestea vorbim, nu în cuvinte învăţate de la înţelepciunea omenească, ci în [cuvinte] învăţate de la Duh, demonstrând prin cuvintele spirituale [realităţile] spirituale.
    14. Omul [numai] cu firea lui nu acceptă cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nu le poate cunoaşte pentru că acestea trebuie să fie judecate în mod spiritual.
    15. Dimpotrivă, [omul] spiritual judecă toate, iar el nu este judecat de nimeni.
    16. Într-adevăr, cine a cunoscut gândirea Domnului ca să-i poată da învăţătură? Însă noi avem gândirea lui Cristos.

    Metoda predicării lui Paul

    Capitolul 2

    1 Şi eu, fraţilor, când am venit la voi, am venit să vă vestesc misterul a lui Dumnezeu, nu prin măiestria cuvântului sau prin înţelepciune. 2 Într-adevăr, n-am voit să ştiu nimic altceva decât pe Isus Cristos, şi pe acesta răstignit. 3 Eu însumi am venit la voi în slăbiciune, cu frică şi cuprins de nelinişte, 4 iar cuvântul meu şi predica mea n-au constat în discursuri convingătoare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii, 5 astfel încât credinţa voastră să fie [bazată] nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

    Înţelepciunea evangheliei

        6 Totuşi, noi vorbim de înţelepciune printre cei desăvârşiţi, dar nu de înţelepciunea lumii acesteia, nici a stăpânitorilor acestui veac care sunt pieritori. 7 Însă noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost ţinută ascunsă, şi pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre mărirea noastră, 8 pe care nici unul dintre stăpânitorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi răstignit pe Domnul gloriei. 9 Însă, după cum este scris:
        Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut
        şi urechea nu le-a auzit

        şi la inima omului nu s-au suit,
        pe acestea le-a pregătit Dumnezeu
        celor care îl iubesc pe el.
         10 Dar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, căci Duhul cercetează toate, chiar şi profunzimile lui Dumnezeu. 11 De fapt, cine dintre oameni cunoaşte ceea ce este în om, în afară de duhul omului care este în om? Tot la fel, nimeni nu a cunoscut cele ale lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Iar noi nu am primit duhul lumii, ci am primit Duhul care este din Dumnezeu, ca să cunoaştem darurile care ne-au fost date de Dumnezeu. 13 Despre acestea vorbim, nu în cuvinte învăţate de la înţelepciunea omenească, ci în [cuvinte] învăţate de la Duh, demonstrând prin cuvintele spirituale [realităţile] spirituale. 14 Omul [numai] cu firea lui nu acceptă cele ale Duhului lui Dumnezeu b, căci pentru el sunt o nebunie, şi nu le poate cunoaşte pentru că acestea trebuie să fie judecate în mod spiritual. 15 Dimpotrivă, [omul] spiritual judecă toate, iar el nu este judecat de nimeni.
    16    Într-adevăr, cine a cunoscut gândirea Domnului
        ca să-i poată da învăţătură
    ?
    Însă noi avem gândirea lui Cristos.

     

    Note de subsol


    a Multe manuscrise importante în loc de: misterul, au: mărturia, iar altele au: evanghelia.
    b În câteva manuscrise este omis: lui Dumnezeu, în altele, în loc de: lui Dumnezeu apare: Sfânt.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro