1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Paul către Corinteni

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 7

    1. Referitor la cele ce mi le-aţi scris, este bine ca omul să nu se atingă de femeie.
    2. Totuşi, pentru a evita desfrânările, fiecare [bărbat] să-şi aibă femeia lui şi fiecare [femeie] să-şi aibă bărbatul ei.
    3. Bărbatul să-şi împlinească datoria faţă de soţie, la fel şi soţia faţă de bărbat.
    4. Femeia nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul; la fel, nici bărbatul nu este stăpân pe propriul trup, ci femeia.
    5. Să nu vă lipsiţi unul de celălalt decât cu consimţământ, pentru un anumit timp, ca să vă dedicaţi rugăciunii şi iarăşi să fiţi împreună ca să nu vă ispitească Satana din cauza nestăpânirii voastre.
    6. Vă spun lucrul acesta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă.
    7. Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine, însă fiecare îşi are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel.
    8. Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân ca mine.
    9. Dar dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.
    10. Celor căsătoriţi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de bărbat.
    11. Dar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu bărbatul, iar bărbatul să nu-şi lase femeia.
    12. Celorlalţi le spun, eu, nu Domnul: dacă un frate are o soţie necreştină şi ea consimte să locuiască cu el, să nu o părăsească.
    13. Iar dacă o femeie are un bărbat necreştin şi acesta consimte să locuiască cu ea, să nu-şi părăsească bărbatul,
    14. căci bărbatul necreştin este sfinţit prin femeie, iar femeia necreştină este sfinţită prin frate; altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, însă ei sunt sfinţi.
    15. Dar dacă cel necreştin vrea să se despartă, să se despartă: în cazuri de acestea, fratele sau sora nu sunt legaţi. Dumnezeu v-a chemat la pace.
    16. Căci cum [poţi să] ştii, tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau cum poţi şti, tu, bărbatule, dacă îţi vei mântui soţia?
    17. În afară de aceste cazuri, să trăiască fiecare aşa cum i-a dat Domnul, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare. Astfel stabilesc eu în toate Bisericile.
    18. Cine a fost chemat pe când era circumcis să rămână aşa; cine a fost chemat pe când era necircumcis să nu se circumcidă.
    19. Nici circumcizia nu valorează nimic şi nici necircumcizia nu valorează nimic, ci numai respectarea poruncilor lui Dumnezeu.
    20. Fiecare să rămână în starea în care era când a fost chemat.
    21. Erai sclav când ai fost chemat? Nu te îngrijora! Dar dacă poţi să devii liber, mai degrabă profită,
    22. căci sclavul chemat în Domnul este libertul Domnului, la fel cum cel liber care este chemat este sclavul Domnului.
    23. Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ mare. Nu deveniţi sclavii oamenilor.
    24. Fraţilor, fiecare să rămână înaintea lui Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.
    25. Cât despre fecioare, nu am nici o poruncă de la Domnul, însă le dau un sfat, ca unul care am primit de la Domnul harul de a fi vrednic de crezare.
    26. Eu cred că este bine, din cauza dificultăţii timpului de faţă, e bine ca omul să fie aşa:
    27. eşti legat de femeie, nu căuta să te desparţi; nu eşti legat de femeie, nu căuta femeie.
    28. Totuşi, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. Iar dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Dar aceştia vor avea suferinţe în trupul lor. Eu însă vreau să vă cruţ.
    29. Fraţilor, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat. De acum, cei care au femeie să fie ca şi cum nu ar avea,
    30. cei care plâng ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar fi stăpâni,
    31. cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi: căci chipul acestei lumi trece.
    32. Eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cel care este necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să-i placă Domnului,
    33. însă cel care este căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei,
    34. şi este împărţit. Tot aşa şi femeia necăsătorită, tot aşa şi fecioara se îngrijeşte de cele ale Domnului, ca să fie sfântă în trup şi în duh, însă cea căsătorită se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă bărbatului.
    35. Aceasta o spun pentru binele vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste şi conduce la Domnul, fără abatere.
    36. Dacă cineva crede că este o ruşine dacă fecioara lui trece de floarea vârstei, şi aşa trebuie să fie, să facă ceea ce vrea. Nu păcătuieşte. Ei să se căsătorească.
    37. Dar dacă cineva a hotărât în inima lui, cu tărie, fără să fie constrâns şi are deplină stăpânire asupra propriei voinţe şi a judecat astfel în inima sa, să o păstreze fecioară, va face bine.
    38. Aşa încât cel care îşi dă în căsătorie fecioara sa face bine, iar cel care nu o dă în căsătorie va face şi mai bine.
    39. O femeie este legată cât timp îi trăieşte bărbatul. Dar dacă îi moare bărbatul, este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul.
    40. Însă, după părerea mea, ar fi mai fericită dacă ar rămâne aşa. Cred că am şi eu Duhul lui Dumnezeu.

    III. RĂSPUNSURI
    LA PROBLEMELE CORINTENILOR

    1. CĂSĂTORIA ŞI CELIBATUL

    Căsătoria şi datoriile celor căsătoriţi

    Capitolul 7

    1 Referitor la cele ce mi le-aţi scris, este bine ca omul să nu se atingă de femeie. 2 Totuşi, pentru a evita desfrânările, fiecare [bărbat] să-şi aibă femeia lui şi fiecare [femeie] să-şi aibă bărbatul ei. 3 Bărbatul să-şi împlinească datoria faţă de soţie, la fel şi soţia faţă de bărbat. 4 Femeia nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul; la fel, nici bărbatul nu este stăpân pe propriul trup, ci femeia. 5 Să nu vă lipsiţi unul de celălalt decât cu consimţământ, pentru un anumit timp, ca să vă dedicaţi rugăciunii a şi iarăşi să fiţi împreună ca să nu vă ispitească Satana din cauza nestăpânirii voastre. 6 Vă spun lucrul acesta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă. 7 Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine, însă fiecare îşi are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel.
         8 Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân ca mine. 9 Dar dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.
         10 Celor căsătoriţi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de bărbat. 11 Dar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu bărbatul, iar bărbatul să nu-şi lase femeia.
         12 Celorlalţi le spun, eu, nu Domnul b: dacă un frate are o soţie necreştină şi ea consimte să locuiască cu el, să nu o părăsească. 13 Iar dacă o femeie are un bărbat necreştin c şi acesta consimte să locuiască cu ea, să nu-şi părăsească bărbatul, 14 căci bărbatul necreştin este sfinţit prin femeie, iar femeia necreştină este sfinţită prin frate d; altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, însă ei sunt sfinţi. 15 Dar dacă cel necreştin vrea să se despartă, să se despartă: în cazuri de acestea, fratele sau sora nu sunt legaţi. Dumnezeu v-a chemat la pace. 16 Căci cum [poţi să] ştii, tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau cum poţi şti, tu, bărbatule, dacă îţi vei mântui soţia?
         17 În afară de aceste cazuri, să trăiască fiecare aşa cum i-a dat Domnul, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare. Astfel stabilesc eu în toate Bisericile. 18 Cine a fost chemat pe când era circumcis să rămână aşa; cine a fost chemat pe când era necircumcis să nu se circumcidă. 19 Nici circumcizia nu valorează nimic şi nici necircumcizia nu valorează nimic, ci numai respectarea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în starea în care era când a fost chemat. 21 Erai sclav când ai fost chemat? Nu te îngrijora! Dar dacă poţi să devii liber, mai degrabă profită e, 22 căci sclavul chemat în Domnul este libertul Domnului, la fel cum cel liber care este chemat este sclavul Domnului. 23 Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ mare. Nu deveniţi sclavii oamenilor. 24 Fraţilor, fiecare să rămână înaintea lui Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.

    Starea de celibat

        25 Cât despre fecioare, nu am nici o poruncă de la Domnul, însă le dau un sfat, ca unul care am primit de la Domnul harul de a fi vrednic de crezare. 26 Eu cred că este bine, din cauza dificultăţii timpului de faţă, e bine ca omul să fie aşa: 27 eşti legat de femeie, nu căuta să te desparţi; nu eşti legat de femeie, nu căuta femeie. 28 Totuşi, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. Iar dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Dar aceştia vor avea suferinţe în trupul lor. Eu însă vreau să vă cruţ.
         29 Fraţilor, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat. De acum, cei care au femeie să fie ca şi cum nu ar avea, 30 cei care plâng ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar fi stăpâni, 31 cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi: căci chipul acestei lumi trece.
         32 Eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cel care este necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să-i placă Domnului, 33 însă cel care este căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei, 34 şi este împărţit. Tot aşa şi femeia necăsătorită, tot aşa şi fecioara f se îngrijeşte de cele ale Domnului, ca să fie sfântă în trup şi în duh, însă cea căsătorită se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă bărbatului. 35 Aceasta o spun pentru binele vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste şi conduce la Domnul, fără abatere g.
         36 Dacă cineva crede că este o ruşine dacă fecioara lui trece de floarea vârstei, şi aşa trebuie să fie, să facă ceea ce vrea. Nu păcătuieşte. Ei să se căsătorească. 37 Dar dacă cineva a hotărât în inima lui, cu tărie, fără să fie constrâns şi are deplină stăpânire asupra propriei voinţe şi a judecat astfel în inima sa, să o păstreze fecioară, va face bine. 38 Aşa încât cel care îşi dă în căsătorie fecioara sa face bine, iar cel care nu o dă în căsătorie va face şi mai bine h.
         39 O femeie este legată cât timp îi trăieşte bărbatul. Dar dacă îi moare bărbatul, este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul i. 40 Însă, după părerea mea, ar fi mai fericită dacă ar rămâne aşa. Cred că am şi eu Duhul lui Dumnezeu.

     

    Note de subsol


    a Unele manuscrise au: postului şi rugăciunii.
    b În v. 12-16, sfântul Paul formulează o dispoziţie aparte cu privire la dreptul matrimonial, cunoscută sub numele de "privilegiu paulin". În Biserica Romano-Catolică, acest privilegiu este aplicat în practică pentru declararea nulităţii căsătoriei valide între două persoane nebotezate în cazul în care una se botează. Dreptul canonic acordă posibilitatea recăsătoririi părţii botezate în cazul în care fostul soţ nu acceptă botezul şi nici nu permite persoanelor botezate să-şi trăiască religia (cf. CDC 1159,9).
    c Lit.: necredincios, dar referinţa este clară la cel care nu a primit credinţa în Cristos.
    d Unele manuscrise importante în loc de: frate, au: bărbat, altele: bărbatul creştin.
    e Textul poate fi tradus în două moduri: 1) Dacă poţi să devii liber, foloseşte ocazia; 2) Dacă poţi să devii liber, profită mai degrabă de starea de sclav. Fie într-un caz, fie în celălalt, indiferent de condiţia exterioară, importantă este libertatea interioară. Sfântul Paul nu este nici pentru menţinerea ordinii sociale, nici pentru răsturnarea ei. Lectura Scrisorii către Filemon poate fi cel mai bun comentariu la aceste versete.
    f Câteva manuscrise vechi adaugă: necăsătorită.
    g În teologia sfântul Paul, căsătoria nu mai are un caracter absolut ca în mentalitatea iudaică în care era condamnat refuzul procreării. Creştinul are posibilitatea de a alege un celibat voluntar în comuniune activă cu Domnul. Istoria omenirii nu mai este o cursă împotriva morţii. Învierea lui Cristos a deschis o nouă perspectivă.
    h V. 36-38 sunt greu de interpretat. În mod tradiţional, "cineva" (v. 36) era identificat cu tatăl sau tutorele fecioarei. Dar dificultatea apare din forma verbului "ei să se căsătorească" (de la gameô v. 36), ţinând cont de rolul decisiv al tatălui în stabilirea viitorului copiilor, după tradiţiile din lumea orientală antică. Comentariile recente şi traducerile moderne îl identifică pe "cineva" cu logodnicul, ţinându-se cont de tradiţia ebraică ce stabilea un timp (cca. un an) între logodnă şi nuntă. O nouă dificultate însă apare în v. 38, unde verbul folosit este gamizô = a da în căsătorie. Sfântul Paul s-ar adresa deci logodnicilor de origine ebraică, ce ajung la credinţă înainte de celebrarea nunţii.
    i Văduvele aveau, în general, o situaţie grea. Recăsătorirea constituia de cele mai multe ori singura posibilitate de rezolvare a crizei economice. În măsura în care, în creştinismul de la început, văduvelor li se acorda un sprijin sigur, perspectiva propusă de sfântul Paul este realizabilă.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro