1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

Evanghelia după Sfântul Ioan

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

Capitolul 18

    1. Spunând acestea, Isus a ieşit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cedron, unde era o grădină în care a intrat el şi discipolii lui.
    1. Dar ştia şi Iuda, trădătorul, locul acela pentru că de multe ori Isus se aduna acolo împreună cu discipolii săi.
    1. Aşadar, Iuda, luând cohorta şi servitori de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare, torţe şi arme.
    1. Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieşit şi le-a zis: "Pe cine căutaţi?"
    1. I-au răspuns: "Pe Isus Nazarineanul". El le-a zis: "Eu sunt". Era acolo cu ei şi Iuda, cel care l-a trădat.
    1. Când le-a zis: "Eu sunt", ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.
    1. Atunci, i-a întrebat a doua oară: "Pe cine căutaţi?", iar ei au zis: "Pe Isus Nazarineanul".
    1. Isus le-a răspuns: "V-am spus că eu sunt. Aşadar, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece".
    1. Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: "Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul".
    1. Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; iar numele servitorului era Malchus.
    1. Dar Isus i-a zis lui Petru: "Pune-ţi sabia în teacă. Oare să nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatăl?"
    1. Atunci, cohorta, comandantul şi servitorii iudeilor, l-au luat pe Isus şi l-au legat.
    1. L-au dus mai întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an.
    1. Caiafa era acela care dăduse iudeilor sfatul: "Este mai bine să moară un singur om pentru popor".
    1. Iar Simon Petru şi celălalt discipol îl urmau pe Isus. Acel discipol era cunoscut marelui preot şi a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot,
    1. în timp ce Petru stătea afară, în faţa porţii. Atunci celălalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi l-a lăsat şi pe Petru să intre.
    1. Servitoarea portăreasă i-a spus lui Petru: "Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii acelui om?" El i-a zis: "Nu sunt".
    1. Stăteau acolo servitorii şi cei din gardă; făcuseră un foc pentru că era frig şi se încălzeau. Şi Petru stătea cu ei şi se încălzea.
    1. Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui şi despre învăţătura sa.
    1. Isus i-a răspuns: "Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns.
    1. De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit: iată, ei ştiu ce am spus".
    1. Îndată ce a spus acestea, unul dintre cei din gardă, care stătea acolo, i-a dat o palmă lui Isus, spunând: "Aşa răspunzi tu marelui preot?"
    1. Isus i-a răspuns: "Dacă am vorbit rău, arată-mi ce este rău, dar dacă am vorbit bine, de ce mă loveşti?"
    1. Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.
    1. Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. Atunci ei i-au spus: "Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii lui?" El a negat şi a zis: "Nu sunt".
    1. Unul dintre servitorii marelui preot, o rudă a celui căruia Petru i-a tăiat urechea, i-a zis: "Nu te-am văzut eu în grădină împreună cu el?"
    1. Dar Petru a negat din nou şi îndată a cântat cocoşul.
    1. Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Dar ei nu au intrat în pretoriu ca să nu se profaneze şi să poată mânca Paştele.
    1. Pilat a ieşit afară la ei şi a spus: "Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui om?"
    1. Au răspuns şi i-au zis: "Dacă nu ar fi fost acesta un răufăcător, nu l-am fi dat pe mâna ta".
    1. Atunci, Pilat le-a zis: "Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după Legea voastră!" Iudeii i-au spus: "Nouă nu ne este permis să ucidem pe nimeni".
    1. Astfel trebuia să se împlinească cuvântul pe care îl spusese el, arătând de ce fel de moarte avea să moară.
    1. Pilat a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus şi i-a zis: "Tu eşti regele iudeilor?"
    1. Isus a răspuns: "De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au vorbit alţii despre mine?"
    1. Pilat a răspuns: "Oare sunt eu iudeu? Poporul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?"
    1. Isus a răspuns: "Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici".
    1. Atunci Pilat i-a zis: "Aşadar, eşti rege?" Isus i-a răspuns: "Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu".
    1. Pilat i-a zis: "Ce este adevărul?". După ce a spus aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis: "Eu nu găsesc în el nici o vină.
    1. Dar este un obicei la voi ca de Paşti să vă eliberez pe cineva; aşadar, vreţi să vi-l eliberez pe regele Iudeilor?"
    1. Atunci au strigat din nou, spunând: "Nu pe acesta, ci pe Baraba!" Iar Baraba era un tâlhar.

Capitolul 19

    1. Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit.
    1. Soldaţii au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură,
    1. apoi veneau la el şi spuneau: "Bucură-te, regele Iudeilor!" Şi-i dădeau palme.
    1. Pilat a ieşit din nou afară şi le-a zis: "Iată, vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc în el nici o vină".
    1. Aşadar, Isus a ieşit afară, purtând coroana de spini şi haina de purpură. Iar Pilat le-a zis: "Iată omul!"
    1. Când l-au văzut, arhiereii şi cei din gardă au strigat: "Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!" Pilat le-a zis: "Luaţi-l voi şi răstigniţi-l pentru că eu nu găsesc în el nici o vină!"
    1. Iudeii i-au răspuns: "Noi avem o Lege şi după această Lege trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu".
    1. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi mai mult.
    1. A intrat iarăşi în pretoriu şi i-a zis: "De unde eşti tu?" Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns.
    1. Atunci Pilat i-a zis: "Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că eu am putere să te eliberez şi am putere să te răstignesc?"
    1. Isus i-a răspuns: "Nu ai avea nici o putere asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare".
    1. De aceea, Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau: "Dacă-l eliberezi pe acesta, nu eşti prietenul împăratului. Oricine se face pe sine rege se împotriveşte împăratului".
    1. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afară şi s-a aşezat pe un tron în locul numit Lithostrotos - iar în ebraică, "Gabbata".
    1. Era ziua Pregătirii Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor: "Iată-l pe regele vostru!"
    1. Atunci ei au strigat: "Ia-l, ia-l, răstigneşte-l"! Pilat le-a spus: "Să-l răstignesc pe regele vostru?" Arhiereii au răspuns: "Nu avem alt rege decât pe împăratul".
    1. Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit. Răstignirea lui Isus (Mt 27,32-44; Mc 15,21-32; Lc 23,26-43) Aşadar, l-au luat pe Isus.
    1. Purtându-şi singur crucea, a ieşit spre locul numit "al Craniului", care în ebraică este numit "Golgota",
    1. unde l-au răstignit pe el şi împreună cu el alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus în mijloc.
    1. Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: "Isus Nazarineanul, regele iudeilor".
    1. Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate şi era scris în ebraică, latină şi greacă.
    1. Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat: "Nu scrie: «Regele iudeilor», ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»".
    1. Pilat a răspuns: "Ce-am scris, am scris".
    1. După ce soldaţii l-au răstignit pe Isus, au luat hainele lui şi au făcut patru părţi, fiecărui soldat o parte, şi tunica. Însă tunica era fără cusătură, ţesută dintr-o bucată, de sus până jos;
    1. aşadar, au zis unii către alţii: "Să nu o rupem, ci să tragem la sorţi pentru ea, a cui să fie". Aceasta ca să se împlinească Scriptura: Au împărţit între ei hainele mele şi pentru tunica mea au aruncat zaruri. Soldaţii au făcut toate acestea.
    1. Lângă crucea lui Isus, stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena.
    1. Aşadar, văzând Isus că stătea acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: "Femeie, iată-l pe fiul tău!"
    1. Apoi, i-a spus discipolului: "Iat-o pe mama ta!" Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.
    1. După aceasta, văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis: "Mi-e sete".
    1. Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură.
    1. După ce a luat oţetul, Isus a spus: "S-a împlinit!" Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.
    1. Întrucât era ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta - pentru că acea sâmbătă era zi mare - iudeii i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ia de acolo.
    1. Atunci, au venit soldaţii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care era răstignit cu el.
    1. Dar când au venit la Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor,
    1. ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă.
    1. Cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui este adevărată; el ştie că spune adevărul ca să credeţi şi voi.
    1. Acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura: Nu i se va zdrobi nici un os.
    1. Iar în altă parte Scriptura mai spune: Vor privi la cel pe care l-au străpuns.
    1. După acestea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit şi a luat trupul lui Isus.
    1. A venit şi Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, şi a adus un amestec de mir şi aloe, cam de o sută de litre.
    1. Ei au luat trupul lui Isus, l-au înfăşurat în giulgiuri, cu uleiurile aromatice, după cum este obiceiul de înmormântare la evrei.
    1. În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou în care nu fusese pus nimeni, niciodată.
    1. Aşadar, pentru că era ziua Pregătirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.

PĂTIMIREA ŞI MOARTEA LUI ISUS

Arestarea lui Isus
(Mt 26,47-56; Mc 14,43-52; Lc 22,47-53)

Capitolul 18

1 Spunând acestea, Isus a ieşit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cedron a, unde era o grădină în care a intrat el şi discipolii lui. 2 Dar ştia şi Iuda, trădătorul, locul acela pentru că de multe ori Isus se aduna acolo împreună cu discipolii săi. 3 Aşadar, Iuda, luând cohorta şi servitori de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare, torţe şi arme. 4 Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieşit şi le-a zis: "Pe cine căutaţi?" 5 I-au răspuns: "Pe Isus Nazarineanul". El le-a zis: "Eu sunt" b. Era acolo cu ei şi Iuda, cel care l-a trădat. 6 Când le-a zis: "Eu sunt", ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7 Atunci, i-a întrebat a doua oară: "Pe cine căutaţi?", iar ei au zis: "Pe Isus Nazarineanul". 8 Isus le-a răspuns: "V-am spus că eu sunt. Aşadar, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece". 9 Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: "Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul".
     10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; iar numele servitorului era Malchus. 11 Dar Isus i-a zis lui Petru: "Pune-ţi sabia în teacă. Oare să nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatăl?"

Isus înaintea marelui preot
şi renegarea lui Petru

(Mt 26,57-75; Mc 14,53-72; Lc 22,54-71)
    12 Atunci, cohorta, comandantul şi servitorii iudeilor, l-au luat pe Isus şi l-au legat. 13 L-au dus mai întâi la Anna c, căci era socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an. 14 Caiafa era acela care dăduse iudeilor sfatul: "Este mai bine să moară un singur om pentru popor".
     15 Iar Simon Petru şi celălalt discipol îl urmau pe Isus. Acel discipol era cunoscut marelui preot şi a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot, 16 în timp ce Petru stătea afară, în faţa porţii. Atunci celălalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi l-a lăsat şi pe Petru să intre. 17 Servitoarea portăreasă i-a spus lui Petru: "Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii acelui om?" El i-a zis: "Nu sunt". 18 Stăteau acolo servitorii şi cei din gardă; făcuseră un foc pentru că era frig şi se încălzeau. Şi Petru stătea cu ei şi se încălzea.
     19 Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui şi despre învăţătura sa. 20 Isus i-a răspuns: "Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns. 21 De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit: iată, ei ştiu ce am spus".
     22 Îndată ce a spus acestea, unul dintre cei din gardă, care stătea acolo, i-a dat o palmă lui Isus, spunând: "Aşa răspunzi tu marelui preot?" 23 Isus i-a răspuns: "Dacă am vorbit rău, arată-mi ce este rău, dar dacă am vorbit bine, de ce mă loveşti?" 24 Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.
     25 Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. Atunci ei i-au spus: "Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii lui?" El a negat şi a zis: "Nu sunt". 26 Unul dintre servitorii marelui preot, o rudă a celui căruia Petru i-a tăiat urechea, i-a zis: "Nu te-am văzut eu în grădină împreună cu el?" 27 Dar Petru a negat din nou şi îndată a cântat cocoşul.

Isus înaintea lui Pilat
(Mt 27,1-2.11-14; Mc 15,1-5; Lc 23,1-5)
    28 Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu d. Era dimineaţă. Dar ei nu au intrat în pretoriu ca să nu se profaneze e şi să poată mânca Paştele. 29 Pilat a ieşit afară la ei şi a spus: "Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui om?" 30 Au răspuns şi i-au zis: "Dacă nu ar fi fost acesta un răufăcător, nu l-am fi dat pe mâna ta". 31 Atunci, Pilat le-a zis: "Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după Legea voastră!" Iudeii i-au spus: "Nouă nu ne este permis să ucidem pe nimeni" f. 32 Astfel trebuia să se împlinească cuvântul pe care îl spusese el, arătând de ce fel de moarte avea să moară.
     33 Pilat a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus şi i-a zis: "Tu eşti regele iudeilor?" 34 Isus a răspuns: "De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au vorbit alţii despre mine?" 35 Pilat a răspuns: "Oare sunt eu iudeu? Poporul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?" 36 Isus a răspuns: "Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici". 37 Atunci Pilat i-a zis: "Aşadar, eşti rege?" Isus i-a răspuns: "Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu". 38 Pilat i-a zis: "Ce este adevărul?" g.
    După ce a spus aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis: "Eu nu găsesc în el nici o vină. 39 Dar este un obicei la voi ca de Paşti să vă eliberez pe cineva; aşadar, vreţi să vi-l eliberez pe regele Iudeilor?" 40 Atunci au strigat din nou, spunând: "Nu pe acesta, ci pe Baraba!" Iar Baraba era un tâlhar.

Capitolul 19

1 Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit a. 2 Soldaţii au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură, 3 apoi veneau la el şi spuneau: "Bucură-te, regele Iudeilor!" Şi-i dădeau palme b.
     4 Pilat a ieşit din nou afară şi le-a zis: "Iată, vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc în el nici o vină". 5 Aşadar, Isus a ieşit afară, purtând coroana de spini şi haina de purpură. Iar Pilat c le-a zis: "Iată omul!" 6 Când l-au văzut, arhiereii şi cei din gardă au strigat: "Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!" Pilat le-a zis: "Luaţi-l voi şi răstigniţi-l pentru că eu nu găsesc în el nici o vină!" 7 Iudeii i-au răspuns: "Noi avem o Lege şi după această Lege trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu".
     8 Când a auzit Pilat cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi mai mult. 9 A intrat iarăşi în pretoriu şi i-a zis: "De unde eşti tu?" Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. 10 Atunci Pilat i-a zis: "Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că eu am putere să te eliberez şi am putere să te răstignesc?" 11 Isus i-a răspuns: "Nu ai avea nici o putere asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare".
     12 De aceea, Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau: "Dacă-l eliberezi pe acesta, nu eşti prietenul împăratului d. Oricine se face pe sine rege se împotriveşte împăratului".
     13 Când a auzit Pilat cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afară şi s-a aşezat e pe un tron în locul numit Lithostrotos f - iar în ebraică, "Gabbata" g. 14 Era ziua Pregătirii Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor: "Iată-l pe regele vostru!" 15 Atunci ei au strigat: "Ia-l, ia-l, răstigneşte-l"! Pilat le-a spus: "Să-l răstignesc pe regele vostru?" Arhiereii au răspuns: "Nu avem alt rege decât pe împăratul". 16 Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit.

Răstignirea lui Isus
(Mt 27,32-44; Mc 15,21-32; Lc 23,26-43)
    Aşadar, l-au luat pe Isus. 17
Purtându-şi singur crucea, a ieşit spre locul numit "al Craniului" h, care în ebraică este numit "Golgota", 18 unde l-au răstignit pe el şi împreună cu el alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus în mijloc. 19 Pilat a scris şi o inscripţie i şi a pus-o pe cruce. Era scris: "Isus Nazarineanul, regele iudeilor". 20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate şi era scris în ebraică, latină şi greacă ja. 21 Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat: "Nu scrie: «Regele iudeilor» k, ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»". 22 Pilat a răspuns: "Ce-am scris, am scris".
     23 După ce soldaţii l-au răstignit pe Isus, au luat hainele lui şi au făcut patru părţi, fiecărui soldat o parte, şi tunica l. Însă tunica era fără cusătură, ţesută dintr-o bucată, de sus până jos; 24 aşadar, au zis unii către alţii: "Să nu o rupem m, ci să tragem la sorţi pentru ea, a cui să fie". Aceasta ca să se împlinească Scriptura:
    Au împărţit între ei hainele mele
    şi pentru tunica mea au aruncat zaruri
.
Soldaţii au făcut toate acestea.
     25 Lângă crucea lui Isus, stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 26 Aşadar, văzând Isus că stătea acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: "Femeie, iată-l pe fiul tău!" 27 Apoi, i-a spus discipolului: "Iat-o pe mama ta!" Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.

Moartea lui Isus
(Mt 27,45-56; Mc 15,33-41; Lc 23,44-49)
    28 După aceasta, văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis: "Mi-e sete". 29 Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop n un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură. 30 După ce a luat oţetul, Isus a spus: "S-a împlinit!" Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

Coasta străpunsă a lui Isus

    31 Întrucât era ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta - pentru că acea sâmbătă era zi mare - iudeii i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor o şi să-i ia de acolo. 32 Atunci, au venit soldaţii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care era răstignit cu el. 33 Dar când au venit la Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă p. 35 Cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui este adevărată; el ştie că spune adevărul ca să credeţi şi voi. 36 Acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura: Nu i se va zdrobi nici un os. 37 Iar în altă parte Scriptura mai spune: Vor privi la cel pe care l-au străpuns.

Înmormântarea lui Isus
(Mt 27,57-61; Mc 15,42-47; Lc 23,50-56)
    38 După acestea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit şi a luat trupul lui Isus. 39 A venit şi Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, şi a adus un amestec de mir şi aloe q, cam de o sută de litre r. 40 Ei au luat trupul lui Isus, l-au înfăşurat în giulgiuri, cu uleiurile aromatice, după cum este obiceiul de înmormântare la evrei. 41 În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou în care nu fusese pus nimeni, niciodată. 42 Aşadar, pentru că era ziua Pregătirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.

 

Note de subsol


a Lit.: Torentul tulbure. Era numele unui torent (albie, de obicei secată, în care se scurgea apa în timpul ploilor de iarnă), aflat la est de oraş, creând valea cu acelaşi nume ce desparte Ierusalimul de Muntele Măslinilor. Este menţionat numai aici în NT şi în 2Sam 15,23 şi 1Rg 15,13.
b Unele manuscrise adaugă: Isus.
c Acest nume este forma greacă a ebraicului Hannania. A fost mare preot între anii 6-15, dar influenţa lui continuă întrucât cei cinci fii şi ginerele Caiafa au ocupat pe rând funcţia de mare preot. Este posibil ca el să fi fost personajul principal care a organizat condamnarea lui Isus.
d În Palestina, pretoriul indica locuinţa permanentă a guvernatorului roman. În timpul lui Isus, guvernatorul locuia în fortăreaţa Antonia, dar, după moartea lui Irod, şi în palatul lui Irod. Bibliştii discută dacă procesul a avut loc în fortăreaţa Antonia (la nord de templu) sau în palatul lui Irod (în partea de sud-vest a Ierusalimului).
e Pentru evrei, locuinţele păgânilor erau impure şi contactul cu ele ducea la impuritate rituală. Se credea că în jurul caselor păgâne ar fi fost îngropate cadavre de copii avortaţi. Or, contaminarea prin contactul cu un cadavru durează 7 zile şi, prin urmare, Paştele trebuia amânat cu o lună (Num 9,6.11; 2Cr 30,2-3).
f După mărturia lui Iosif Flaviu şi a Talmudului palestinian, iudeilor nu le era permis să dea sentinţe de condamnare la moarte. Acest drept era rezervat procuratorului roman. Lapidarea sfântului Ştefan şi alte cazuri similare sunt mai degrabă un linşaj şi o violare a disciplinei romane.
g Ţinând cont de caracterizarea făcută lui Pilat de către istoriografi, se pare că întrebarea acestuia nu exprimă nici scepticism filozofic, nici ironie, nici sarcasmul omului politic, nici căutarea serioasă a adevărului. Pur şi simplu, Pilat este străin şi refractar faţă de mărturia lui Isus despre adevăr.
a Decizia lui Pilat de a-l da pe Isus să fie biciuit nu poate fi interpretată ca o încercare de a-i abate pe iudei de la planul lor ucigaş, în speranţa că prezentarea lui Isus în starea jalnică de după biciuire ar putea trezi compasiune. Nici nu se poate susţine că Pilat ar demonstra clemenţă faţă de Isus. În contextul lui Ioan, Pilat este reprezentantul acelei lumi necredincioase care nu-l recunoaşte, ci îl respinge pe Isus. De altfel, biciuirea făcea parte, în mod obişnuit, din sentinţa capitală.
b Spre deosebire de ceilalţi evanghelişti, unde batjocorirea şi chinuirea lui Isus din partea soldaţilor este descrisă pe larg, Ioan reţine doar cele trei elemente: încoronarea cu spini, haina de purpură şi salutul ironic, care sunt însemnele regalităţii sale. Iar pălmuirea este prezentată ca un gest violent de refuz din partea oamenilor.
c În textele originale lipseşte: Pilat. Pentru a evita confuzia, cele mai multe traduceri specifică subiectul.
d Prietenul împăratului este un titlu onorific acordat ca o recompensă pentru loialitate sau servicii deosebite făcute împăratului şi imperiului. Aluzie ironică la acuzele formulate deja împotriva lui Pilat, care era suspectat de lezmaiestate faţă de Tiberiu.
e Verbul grec kathizein poate fi tranzitiv sau intranzitiv. În cazul în care este luat ca intranzitiv, se referă la Pilat, care, fiind judecător în procesul lui Isus, "se aşază pe tronul de judecată". Dacă verbul este considerat tranzitiv, descrie atitudinea batjocoritoare a lui Pilat care-l aşază pe Isus pe scaunul de judecată. În acest caz, scena ironică are următoarea semnificaţie: Isus, recunoscut rege, este invitat să ia loc pe tron pentru a judeca lumea. Mulţi exegeţi preferă a doua interpretare.
f Termenul grec Lithostrotos înseamnă pavaj de piatră.
g Termenul aramaic Gabbatha înseamnă "loc înalt", "colină", iar după Talmud, "colina templului".
h După tradiţia iudaică menţionată de Origene şi preluată de Bisericile Orientale, Adam a fost înmormântat pe această colină, de unde şi numele: "Locul Craniului".
i Lit.: titlu. Este un termen tehnic roman pentru tăbliţa purtată la gât de cel condamnat şi pe care era scris numele, uneori şi motivul condamnării.
j Faptul că inscripţia este redactată în ebraică-aramaică (limba naţională care este şi limba Legii, a templului), în latină (limba administraţiei romane asociată cu puterea politică) şi în greacă (limba comunicaţiilor internaţionale şi a schimburilor) are o valoare definitivă şi imutabilă: Isus răstignit este regele iudeilor pe scena lumii întregi, adică în perspectiva universalităţii culturale şi religioase.
k În Evanghelia după sfântul Ioan regalitatea lui Isus este tema centrală în confruntarea lui cu reprezentanţii iudaismului. Isus este Mesia care duce la împlinire speranţa biblică, dar într-o formă care pare negarea ei: regele-Mesia răstignit. Astfel, pentru Ioan, declaraţia finală a lui Pilat ("Ce-am scris...") nu este doar ecoul obişnuitei birocraţii imperiale, ci mai degrabă o proclamaţie a regalităţii lui Isus ca un fapt de neschimbat: Isus este regele iudeilor şi rămâne în ciuda refuzului sau contestaţiei lor.
l Vezi n. Mt 5,40.
m În simbolismul biblic, haina sau tunica sfâşiată reprezintă diviziunea celor două regate ale evreilor (1Rg 11,29.32; 1Sam 15,27). "Tunica fără cusătură", la fel ca şi năvodul care nu se rupe de mulţimea peştilor (In 21,11), simbolizează unitatea Bisericii, realizată prin moartea lui Isus. Faptul că este ţesută dintr-o bucată şi că soldaţii nu o rup indică pentru evanghelist că cei care fac parte din Biserică nu sunt divizaţi cu privire la Isus, aşa cum erau iudeii (In 7,43; 19,16; 10,19).
n În cele mai multe manuscrise avem termenul: isop. Mulţi exegeţi preferă termenul hysso = suliţă, care apare doar în puţine manuscrise târzii, sub pretextul că tulpina de isop este prea scurtă şi fragilă. Totuşi, Ioan alege acest termen pentru valoarea lui simbolică. Isopul era prescris în ritul de stropire cu sângele mielului pascal (Ex 12,22) şi în riturile de purificare şi consacrare (Lev 14,4-6; Num 19,6). În acest caz, Isus ar fi indicat, în mod indirect, ca fiind mielul pascal, indicaţie clarificată în continuare, în v. 36.
o Mărturiile istorice atestă o astfel de practică pentru grăbirea morţii celor răstigniţi. Este relevantă descoperirea cadavrului unui răstignit din sec. I (la nord de Muntele Măslinilor) care prezenta urmele cuielor şi avea femurul drept zdrobit. Însă Ioan este interesat mai mult de aspectul teologic: asemenea mielului pascal, lui Isus nu-i sunt zdrobite oasele.
p În această expresie (unică în NT) Ioan reuneşte două simboluri: "apa vie" (In 7,38-39; cf. Zah 13,1; 12,10), simbolizând Duhul lui Dumnezeu, şi "sângele" (In 6,51-56), simbolul jertfirii totale de sine. S-au încercat unele interpretări care pun pe prim plan "sângele" (sacramentul Euharistiei) sau "apa" (sacramentul Botezului). În jurul acestui text s-au formulat o mulţime de speculaţii teologice care riscă uneori să devină arbitrare. Această varietate de orientări exegetice este şi semnul bogăţiei de sens a textului sfântului Ioan.
q Este o esenţă puternic parfumată, extrasă din lemnul plantei de aloe (Aquilaria agallocha) care creşte în partea de nord-est a Asiei Mici. De obicei se pulverizează pe pat şi pe haine (Prov 7,17; Ps 45,8), dar se foloseşte, în mod normal, la înmormântări. În acest caz, are rolul de a neutraliza mirosul greu şi de a împiedica descompunerea.
r Litra (unitate de capacitate) = 327 ml. Cantitatea incredibil de mare are un rol simbolic, probabil este legată de ideea regalităţii lui Isus, ca şi accentul pus pe mormântul nou, situat într-o grădină (cf. In 19,41).

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21


 
© 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro