1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 1

    1. Revelaţia lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o ca să arate slujitorilor săi cele ce trebuie să aibă loc în curând. El a făcut-o cunoscută trimiţând-o prin îngerul lui, slujitorului său Ioan,
    2. care a mărturisit că toate câte le-a văzut sunt cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Cristos.
    3. Fericit cel care citeşte şi cei care ascultă cuvintele profeţiei şi ţin cele scrise într-însa, căci timpul este aproape.
    4. Ioan, către cele şapte Biserici care sunt în Asia: Har vouă şi pace de la cel care este, care era şi care vine; şi de la cele şapte duhuri care sunt înaintea tronului său;
    5. şi de la Isus Cristos, martorul cel credincios, primul născut dintre cei morţi şi Domnul regilor pământului. Celui care ne iubeşte şi ne-a eliberat de păcatele noastre în sângele său
    6. şi ne-a făcut o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeu şi Tatăl său, lui să-i fie gloria şi puterea în vecii vecilor. Amin!
    7. Iată că vine pe nori şi orice ochi îl va vedea chiar şi cei care l-au străpuns; şi vor izbucni în plâns din cauza lui toate triburile pământului. Da. Amin!
    8. "Eu sunt alfa şi omega, spune Domnul Dumnezeu, cel care este, care era şi care vine, Atotputernicul".
    9. Eu, Ioan, fratele vostru şi părtaş cu voi la încercarea, la împărăţia şi la statornicia în Isus, mă aflam pe insula numită Patmos din cauza cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturisirii lui Isus.
    10. În ziua Domnului, am fost [răpit] în Duh şi am auzit în urma mea un glas puternic, ca de trâmbiţă,
    11. care spunea: "Ceea ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea".
    12. M-am întors să văd [al cui este] glasul care-mi vorbea şi, întorcându-mă, am văzut şapte candelabre de aur,
    13. iar în mijlocul candelabrelor [pe cineva] ca un fiu al omului îmbrăcat cu un veşmânt lung şi încins la piept cu un brâu de aur.
    14. Capul lui şi părul alb era ca lâna albă, ca zăpada, şi ochii lui ca flacăra focului,
    15. picioarele lui asemenea bronzului ca într-un cuptor arzând, iar glasul lui ca un vuiet de ape multe.
    16. El ţinea în mâna lui dreaptă şapte stele, iar din gura lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri; faţa lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea sa.
    17. Când l-am văzut, am căzut la picioarele lui ca mort, dar el şi-a pus [mâna] dreaptă peste mine, spunându-mi: "Nu te teme! Eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă
    18. şi cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu am cheile morţii şi ale locuinţei morţilor.
    19. Aşadar, scrie cele pe care le-ai văzut, cele ce sunt şi cele ce vor veni după acestea.
    20. Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă şi a celor şapte candelabre este: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar cele şapte candelabre sunt cele şapte Biserici".

    Prolog

    Capitolul 1

    1 Revelaţia a lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o ca să arate slujitorilor săi cele ce trebuie să aibă loc în curând. El a făcut-o cunoscută trimiţând-o prin îngerul lui, slujitorului său Ioan, 2 care a mărturisit că toate câte le-a văzut sunt cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Cristos. 3 Fericit cel care citeşte b şi cei care ascultă cuvintele profeţiei şi ţin cele scrise într-însa, căci timpul este aproape c.

    PARTEA I
    SCRISORI CĂTRE CELE ŞAPTE BISERICI

    Destinatarii

        4 Ioan, către cele şapte Biserici care sunt în Asia: Har vouă şi pace de la cel care este, care era şi care vine; şi de la cele şapte duhuri care sunt înaintea tronului său; 5 şi de la Isus Cristos, martorul cel credincios, primul născut dintre cei morţi şi Domnul regilor pământului.
        Celui care ne iubeşte şi ne-a eliberat d de păcatele noastre în sângele său 6 şi ne-a făcut o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeu şi Tatăl său, lui să-i fie gloria şi puterea în vecii vecilor e. Amin!
    7    Iată că vine pe nori
        şi orice ochi îl va vedea
        chiar şi cei care l-au străpuns;
        şi vor izbucni în plâns din cauza lui
        toate triburile pământului.
        Da. Amin!
         8 "Eu sunt alfa şi omega, spune Domnul Dumnezeu, cel care este, care era şi care vine, Atotputernicul".

    Viziunea inaugurală

        9 Eu, Ioan, fratele vostru şi părtaş cu voi la încercarea, la împărăţia şi la statornicia în Isus, mă aflam pe insula numită Patmos din cauza cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturisirii lui Isus. 10 În ziua Domnului f, am fost [răpit] în Duh şi am auzit în urma mea un glas puternic, ca de trâmbiţă, 11 care spunea: "Ceea ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea".
         12 M-am întors să văd [al cui este] glasul care-mi vorbea şi, întorcându-mă, am văzut şapte g candelabre de aur, 13 iar în mijlocul candelabrelor [pe cineva] ca un fiu al omului îmbrăcat cu un veşmânt lung şi încins la piept cu un brâu de aur h. 14 Capul lui şi părul alb era ca i lâna albă, ca zăpada, şi ochii lui ca flacăra focului j, 15 picioarele lui asemenea bronzului ca într-un cuptor arzând k, iar glasul lui ca un vuiet de ape multe l. 16 El ţinea în mâna lui dreaptă şapte stele, iar din gura lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri; faţa lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea sa.
         17 Când l-am văzut, am căzut la picioarele lui ca mort, dar el şi-a pus [mâna] dreaptă peste mine, spunându-mi: "Nu te teme! Eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă 18 şi cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu am cheile morţii şi ale locuinţei morţilor. 19 Aşadar, scrie cele pe care le-ai văzut, cele ce sunt şi cele ce vor veni după acestea. 20 Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă şi a celor şapte candelabre este: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar cele şapte candelabre sunt cele şapte Biserici" m.

     

    Note de subsol


    a Termenul grec apokalypsis înseamnă "revelare", "dezvăluire". La sfântul Paul are sensul de "arătare a lui Cristos" la sfârşitul lumii (Rom 2,5; 1Cor 1,7; Ef 3,3 etc.). În Apocalips, are sensul de revelare a unor lucruri tainice sau a tainelor divine, făcută oamenilor de către Dumnezeu fie direct, fie printr-un intermediar (înger, Fiul Omului etc.).
    b Lit.: lectorul - persoana specială, calificată pentru a proclama Sfintele Scripturi. De fapt, Apocalipsul apare ca o scriere trimisă unor comunităţi pentru a fi citită, ascultată şi interpretată în adunarea liturgică.
    c Primii creştini considerau venirea glorioasă a lui Isus ca fiind iminentă (Mt 24,32-33; 2Tes 2,2 etc.). Pentru autorul Apocalipsului, revelarea tainelor divine nu este atât o ameninţare teribilă pentru duşmanii împărăţiei lui Dumnezeu, cât un apel care trebuie să-i încurajeze pe cei credincioşi şi să-i provoace pe cei şovăitori.
    d Lit.: ne-a dezlegat. Unele manuscrise au: ne-a spălat.
    e În unele manuscrise se omite: vecilor.
    f În Apocalips, expresia "ziua Domnului" descrie prezenţa vie a lui Cristos înviat în comunitatea caracterizată de unitate, de conştiinţa propriei demnităţi şi responsabilităţi sociale, ca şi de capacitatea de a înfrunta suferinţele. Biserica se supune în această zi judecăţii purificatoare a lui Cristos înviat şi, primind lumina şi tăria spirituală, cercetează situaţia sa concretă în istorie pentru a putea colabora cu succes la lupta şi la victoria lui Cristos.
    g Numărul şapte reprezintă în ambientul biblic totalitatea, perfecţiunea. Autorul preia această semnificaţie şi o aplică unui anumit tip de totalitate, clarificată de context (7 Biserici, 7 candelabre, 7 stele, 7 trâmbiţe etc.).
    h Veşmântul lung simbolizează haina marelui preot (Ex 28,4; 29,5) şi se referă la demnitatea sacerdotală a lui Cristos. Brâul de aur simbolizează regalitatea (cf. 1Mac 10,89; 11,58).
    i Termenul grec hôs este un adverb de comparaţie pe care autorul îl foloseşte deseori indicând că începe un limbaj simbolic. Comunitatea liturgică este astfel invitată să descifreze simbolul.
    j Albul simbolizează în Biblie transcendenţa lui Dumnezeu. Insistenţa, aici, asupra albului atribuit lui Cristos înseamnă că el, înviat şi izvor de înviere, este situat la nivelul lui Dumnezeu. Ochii lui ca flacăra focului exprimă relaţia de iubire arzătoare a lui Cristos faţă de Biserică, iubire care cere din partea creştinilor o iubire corespunzătoare. Comparaţia cu flacăra focului adaugă aici capacitatea de a pătrunde întreaga situaţie a Bisericilor şi de a purifica, prin ardere, tot ceea ce este nepotrivit.
    k Termenul arzând în limba greacă este un participiu; acordul este nesigur din cauza variaţiilor manuscriselor: s-ar putea acorda cu bronzul (topit), cu picioarele, sau cu cuptorul (varianta cea mai bună).
    l Această calificare a vocii lui Cristos înviat scoate în evidenţă dimensiunea glorioasă a Cuvântului care are acelaşi timbru şi aceeaşi putere ca aceea a lui Dumnezeu (Ez 1,24; 43,2).
    m Viziunea inaugurală ni-l prezintă pe Cristos înviat drept garantul ("ţine în mână") dimensiunii transcendentale a Bisericii ("mâna dreaptă"), căreia îi adresează cuvântul său eficace ("sabie cu două tăişuri"). Biserica se simte interpelată, judecată, dar nu condamnată, ci stimulată să înainteze pe calea convertirii, aţintindu-şi atenţia spre persoana lui Cristos înviat, care îi apare într-o lumină ce are fascinaţia stimulatoare a soarelui.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro