Faptele Apostolilor

Petru explică primirea păgânilor la botez

Capitolul 11

¹ Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că și păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu. ² Când Petru a urcat la Ierusalim, cei circumciși îl mustrau, ³ zicând: "Ai intrat la oameni care nu au primit circumcizia și ai mâncat împreună cu ei". ⁴ Atunci Petru a început să le explice pe rând: ⁵ "Mă aflam în cetatea Iope și eram în rugăciune. Am avut în extaz o viziune: cobora ceva ca o pânză mare, lăsată din cer de cele patru colțuri, și a ajuns la mine. ⁶ M-am uitat cu atenție și am văzut în ea patrupedele pământului, fiarele sălbatice, reptilele și păsările cerului. ⁷ Am auzit atunci un glas care spunea: «Ridică-te, Petre, taie și mănâncă!» ⁸ Dar eu am zis: «Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu a intrat în gura mea ceva impur sau necurat». ⁹ Însă glasul din ceruri mi-a spus a doua oară: «Ceea ce Dumnezeu a curățat tu să nu [numești] impur». ¹⁰ Aceasta s-a petrecut de trei ori și din nou totul a fost ridicat la cer. ¹¹ Și iată, dintr-o dată, trei oameni trimiși din Cezareea la mine s-au oprit în fața casei în care mă ^a aflam. ¹² Atunci, Duhul mi-a zis: «Mergi cu ei, fără nici o ezitare». Au venit cu mine și acești șase frați și am intrat în casa omului. ¹³ El ne-a povestit cum a văzut un înger în casa lui, stând în picioare și spunându-i: «Trimite la Iope și cheamă-l pe Simon, care se numește Petru, ¹⁴ care îți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta». ¹⁵ Când am început să vorbesc, Duhul Sfânt s-a coborât peste ei ca și peste noi la început. ¹⁶ Atunci mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, care a spus: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veți boteza cu Duhul Sfânt». ¹⁷ Așadar, dacă Dumnezeu le-a dat și lor același dar ca și nouă, pentru că au crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-l pot împiedica pe Dumnezeu?"
     ¹⁸ Când au auzit aceste cuvinte, s-au liniștit și l-au preamărit pe Dumnezeu, zicând: "Deci, Dumnezeu le-a dat și păgânilor convertirea spre viață".
     ¹⁹ Așadar, cei care fuseseră împrăștiați după persecuția care a avut loc împotriva lui Ștefan, au ajuns până în Fenicia, Cipru și Antiohia ^b, dar nu predicau cuvântul decât iudeilor. ²⁰ Totuși erau între ei unii ciprioți și cireneni, care au venit la Antiohia și care le-au vorbit grecilor ^c, vestindu-l pe Domnul Isus. ²¹ Mâna Domnului era cu ei și a fost mare numărul celor care au crezut și s-au întors la Domnul. ²² Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii care era în Ierusalim și l-au trimis pe Barnaba la Antiohia. ²³ Când a ajuns și a văzut harul lui Dumnezeu, el s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână credincioși Domnului, cu inimă neclintită. ²⁴ El era un om bun, plin de Duhul Sfânt și credință. Astfel, o mare mulțime s-a adăugat la Domnul.
     ²⁵ Atunci el s-a dus la Tars ca să-l caute pe Saul. ²⁶ Când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările Bisericii și au învățat o mulțime numeroasă. În Antiohia, discipolii au fost numiți pentru prima dată creștini.

Ajutoare din partea creștinilor
    pentru frații din Ierusalim

    ²⁷ În zilele acelea, au coborât unii profeți de la Ierusalim la Antiohia. ²⁸ Unul dintre ei, cu numele Agabos, s-a ridicat și, prin puterea Duhului, a prevestit că va fi o mare foamete peste tot pământul. Aceasta a avut loc în timpul lui Claudiu ^d. ²⁹ Atunci, creștinii s-au hotărât să trimită ajutoare fraților care locuiau în Iudeea, după cum putea fiecare. ³⁰ Și așa au făcut și le-au trimis prin mâinile lui Barnaba și ale lui Saul către prezbiteri.

 

Note de subsol

---

^a Unele manuscrise au: noi ne.
^b Antiohia - cetate întemeiată de Seleucizi pe la 300 î.C.; în sec. al II-lea avea peste 50.000 de locuitori. Era al treilea oraş ca mărime din Imperiul roman. Poziţia geografică deosebită pe care o avea (pe drumul comercial dintre Europa, Asia şi Egipt), pe malul râului Oronte, între munţii Taurus şi Lebanon, explică prosperitatea sa economică, având reputaţia de oraş al plăcerilor şi viciilor. Azi se numeşte Antakya şi se află în Turcia.
^c Multe manuscrise au: eleniştilor.
^d Tiberius Claudius Nero Germanicus a fost împărat roman între 41-54 d.C. În timpul domniei lui, au fost mai multe perioade de foamete în diferite părţi ale imperiului. În zona Palestinei, foametea la care face aluzie textul nostru a avut loc în anii 46-47.