Faptele Apostolilor

Paul la Tesalonic

Capitolul 17

¹ Străbătând Amfipolis ^a și Apolonia ^b, ei au ajuns la Tesalonic ^c, unde era o sinagogă a iudeilor. ² După obiceiul său, Paul a intrat la ei și trei sâmbete la rând le-a vorbit despre Scripturi, ³ explicând și demonstrând că Cristos trebuia să sufere și să învie din morți: "Acesta este Cristos Isus pe care eu vi-l vestesc". ⁴ Unii dintre ei au fost convinși și s-au alăturat lui Paul și lui Sila, împreună cu o mulțime numeroasă de greci evlavioși și multe femei de vază.
     ⁵ Dar iudeii au devenit invidioși: au strâns de prin piețe niște oameni răi și, adunând o ceată, au răvășit cetatea și, năvălind la casa lui Iason, căutau să-i aducă afară în fața poporului. ⁶ Dar negăsindu-i, i-au târât pe Iason și pe câțiva frați în fața autorităților cetății, strigând: "Iată, cei care au tulburat lumea întreagă au venit și aici, ⁷ iar Iason i-a primit la el. Toți aceștia se împotrivesc decretelor împăratului, spunând că au alt rege, pe Isus". ⁸ Astfel au tulburat mulțimea și autoritățile cetății, care au auzit acestea. ⁹ Și, după ce au primit o garanție de la Iason și de la ceilalți, i-au lăsat liberi.

Paul la Bereea

    ¹⁰ Atunci frații i-au trimis, îndată, în timpul nopții, pe Paul și pe Sila la Bereea ^d. Când au ajuns acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. ¹¹ Aceștia erau mai binevoitori decât cei din Tesalonic. Ei au primit cuvântul cu toată râvna. În fiecare zi cercetau Scripturile ca să vadă dacă lucrurile sunt așa. ¹² Așadar, mulți dintre ei au crezut, la fel și dintre greci: multe femei de seamă și unii bărbați.
     ¹³ Dar când au aflat iudeii din Tesalonic că Paul a vestit cuvântul lui Dumnezeu și în Bereea, au venit și aici să răzvrătească și să tulbure mulțimile. ¹⁴ Atunci frații l-au trimis îndată pe Paul spre mare, iar Sila și Timotei au rămas acolo. ¹⁵ Cei care l-au însoțit pe Paul l-au dus până la Atena, apoi s-au întors cu poruncă pentru Sila și Timotei ca să meargă la el cât mai repede.

Paul la Atena

    ¹⁶ În timp ce Paul îi aștepta în Atena ^e, i s-a umplut sufletul de indignare văzând că cetatea era plină de idoli. ¹⁷ Discuta în sinagogă cu iudeii și cu temătorii de Dumnezeu, iar în piață, în fiecare zi, cu aceia pe care îi întâlnea. ¹⁸ Chiar și unii dintre filozofii epicurieni și stoici ^f au intrat în vorbă cu el și i-au zis: "Ce vrea să spună vorbărețul acesta?" Alții: "Pare să fie un predicator al zeităților străine pentru că predică despre Isus și înviere".
     ¹⁹ L-au luat cu ei și l-au dus la Areopag ^g și i-au spus: "Am putea ști și noi care este această doctrină nouă despre care vorbești? ²⁰ Căci ne aduci la auz lucruri străine. Am vrea deci să știm ce înseamnă acestea". ²¹ De fapt, toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât vorbind sau ascultând ceva nou.

Discursul lui Paul în Areopag

    ²² Atunci Paul, stând în picioare în mijlocul Areopagului, a spus: "Bărbați atenieni! Din tot ceea ce văd, constat că voi sunteți foarte religioși. ²³ Căci, străbătând cetatea și observând cu atenție monumentele voastre sacre, am găsit și un altar pe care este scris: «Dumnezeului necunoscut». Așadar, cel pe care îl cinstiți fără să-l cunoașteți, pe acesta vi-l vestesc.
     ²⁴ Dumnezeu, care a făcut lumea și toate câte sunt în ea, cel care este Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mână [de om], ²⁵ nici nu este slujit de mâini omenești ca și cum ar avea nevoie de ceva, el care dă tuturor viață, suflare și toate. ²⁶ El a făcut dintr-unul singur ^h tot neamul omenesc care să locuiască pe toată suprafața pământului, i-a fixat timpuri determinate și hotare între care să locuiască ²⁷ pentru a-l căuta pe Dumnezeu ⁱ, fie și numai bâjbâind, și să-l găsească, deși nu este departe de fiecare dintre noi.
     ²⁸ Căci în el trăim, ne mișcăm și suntem, cum au spus și unii dintre poeții ^j voștri: ^k
    «Căci suntem și noi din neamul lui».
²⁹ Așadar, dacă suntem din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, opera măiestriei și a imaginației omului. ³⁰ Dar Dumnezeu, trecând cu vederea timpurile de ignoranță, vestește ^l acum oamenilor de pretutindeni să se convertească. ³¹ De fapt, el a stabilit o zi în care va judeca lumea cu dreptate prin omul rânduit [pentru aceasta], dând garanție tuturor prin aceea că l-a înviat din morți".
     ³² Când au auzit ei de învierea din morți, unii îl luau în râs, alții ziceau: "Despre asta te vom asculta altă dată". ³³ Astfel, Paul a ieșit dintre ei. ³⁴ Totuși, unii bărbați i s-au alăturat și au crezut. Printre ei erau Dionisiu Areopagitul, o femeie cu numele Damaris și alții împreună cu ei.

 

Note de subsol

---

^a Amfipolis, înseamnă "cetate dublă" şi este înconjurată de cele două braţe ale râului Strymon. Se află lângă mare, la 44 km de Filipi, pe Via Egnatia.
^b Apolonia - o cetate mică, pe Via Egnatia, la 46 km de Amfipolis şi 57 km de Tesalonic, azi se cheamă Pollina.
^c Tesalonic - cetate întemeiată în anul 315 î.C. de către generalul Casandru, care i-a dat numele soţiei sale, sora lui Alexandru cel Mare. Era un important port la Marea Egee şi capitala Macedoniei, unde îşi avea sediul proconsulul. Cunoaşte o mare dezvoltare după războaiele civile romane, fiind la răscrucea drumurilor imperiale Via Egnatia şi Via Apia. Astăzi se numeşte Thesaloniki şi este al doilea oraş al Greciei.
^d Bereea - cetatea se află la 65 km vest de Tesalonic, pe calea ce leagă Macedonia de Grecia centrală. În timpul lui Nero era metropola în care se întrunea consiliul macedonean. Astăzi se numeşte Veria.
^e În timpul sfântului Paul, Atena era un orăşel de provincie cu o populaţie de 5.000 de locuitori. Era însă un centru cultural cunoscut, loc de întâlnire al filozofiilor şi artelor.
^f Epicurienii şi stoicii reprezentau curentele filozofice principale ale timpului. "Epicureismul" avea o viziune materialistă despre lume şi susţinea că singurul ideal pentru om era plăcerea, fie intelectuală, fie senzuală. "Stoicismul" propunea resemnarea la propria soartă, dispreţuirea durerii şi nobleţea divină a omului, considerat o părticică a divinităţii. Evident, aceste două curente filozofice sunt în conflict între ele şi cu doctrina creştină.
^g Lit.: Colina lui Ares. Ares era, în Grecia antică, zeul războiului. Această colină se află la poalele Acropolei. Era locul în care se aduna tribunalul suprem, care a luat numele locului. Sfântul Luca pare să se refere, în primul rând, la Areopag ca tribunal şi la membrii acestuia.
^h Unele manuscrise au: din sângele unuia. Exegeţii consideră că expresia nu se referă la substanţă sau principiu primordial, ci la Adam, strămoşul întregului neam omenesc.
ⁱ Câteva manuscrise au: divinitatea, în loc de: Dumnezeu.
^j În unele manuscrise lipseşte: poeţii.
^k Textul citat se găseşte în poetul şi filozoful antic Aratus din Cilicia († 240 î.C.).
^l Unele manuscrise au: porunceşte.