1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Faptele Apostolilor

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

Capitolul 2

    1. Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc.
    1. Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau.
    1. Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei.
    1. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.
    1. Şi erau atunci la Ierusalim iudei, bărbaţi evlavioşi din toate naţiunile de sub cer.
    1. Când s-a auzit vuietul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uimită, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
    1. Erau uimiţi şi se minunau spunând: "Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?
    1. Şi cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut?
    1. Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia, din Pont şi Asia,
    1. din Frigia şi Pamfilia, din Egipt şi din părţile Libiei, care sunt aproape de Cirene, romani în trecere,
    1. atât iudei cât şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu".

II. MĂRTURIA APOSTOLILOR LA IERUSALIM

Coborârea Duhului Sfânt

Capitolul 2

1 Când a sosit ziua Rusaliilor a, toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc. 2 Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. 3 Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. 4 Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.
     5 Şi erau atunci la Ierusalim iudei, bărbaţi evlavioşi din toate naţiunile de sub cer. 6 Când s-a auzit vuietul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uimită, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. 7 Erau uimiţi şi se minunau spunând: "Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc? 8 Şi cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut? 9 Parţi b, mezi c, elamiţi d şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia e, din Pont f şi Asia, 10 din Frigia g şi Pamfilia h, din Egipt şi din părţile Libiei, care sunt aproape de Cirene i, romani în trecere, 11 atât iudei cât şi prozeliţi j, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre k despre faptele minunate ale lui Dumnezeu".

 

Note de subsol


a Lit.: Pentecoste = a cincizecea zi. Este a treia dintre sărbătorile importante ale VT. La început era sărbătoarea încheierii recoltării grâului (Ex 23,14-17); după exilul babilonian, i se adaugă o nuanţă istorică: celebrarea alianţei de pe Sinai (2Cr 15,10-15). Datarea era fixată, la început, la şapte săptămâni de la începutul secerişului, iar apoi s-a calculat ca a cincizecea zi de la sărbătoarea Paştelui. În NT, devine sărbătoarea "Coborârea Duhului Sfânt", ziua naşterii Bisericii şi începutul misiunii ei în lumea întreagă. Termenul românesc "Rusalii" derivă sau dintr-o sărbătoare a romanilor, în amintirea răposaţilor, când mormintele erau împodobite cu trandafiri (Rosalia), sau din rusă: rusalki - nişte duhuri rele care dezlănţuie furtuni şi iau minţile oamenilor (iele). Aceste tradiţii superstiţioase n-au nici o legătură cu sensul biblic al sărbătorii Rusaliilor.
b Parţii - numele locuitorilor din ţinutul Parthia, care se întindea de la Marea Caspică până la fluviile Indus şi Eufrat, aproximativ pe teritoriul Iranului de azi.
c Mezii - popor aşezat în partea vestică a platoului Iranului, consideraţi în VT ca fii ai lui Iafet (Gen 2; 1Cr 5). Ţinutul este menţionat în relatarea deportării evreilor după dărâmarea Ierusalimului (587 î.C.). În imperiul persan, ţinutul devine o satrapie (Est 1,3), dar poporul îşi păstrează autonomia.
d Elamiţii - locuitorii ţinutului situat la est-nord-est în valea Tigrului şi Eufratului, în munţii Zagros, cu capitala Susa. Sunt menţionaţi în listele popoarelor semite în Gen 10,21; împreună cu asirienii au atacat Ierusalimul (Is 22,6) şi în ţinutul lor au fost exilaţi evreii.
e Capadocia - ţinutul din estul Turciei de azi, între Munţii Taurus la sud, Halys la nord şi Ararrat la est. În anul 17 d.C., devine provincie romană. Creştinilor din acest ţinut li se adresează sfântul Petru în 1Pt 1,1.
f Pont - provincia romană de pe coasta sudică a Mării Negre, la nord de Capadocia. Ţinutul este foarte accidentat, cu munţi şi văi înguste. Oraşe importante erau Sinope, Amisus, Amaseia, Lycopolis etc.
g Frigia - ţinut în partea central-vestică a Turciei de astăzi, având ca principale oraşe cunoscutele centre creştine: Hierapolis, Colose, Laodiceea.
h Pamfilia - ţinut în sudul Turciei de azi; oraşe importante: Perge şi Atalia. Existau în Pamfilia comunităţi iudaice din timpul Macabeilor (1Mac 15,23).
i Cirene - capitala Cirenaicii, pe ţărmul de nord al Africii, pe teritoriul actual al Libiei. În timpul NT, exista aici un puternic centru iudaic. Era patria lui Simon, care a purtat crucea lui Isus (Mt 27,32 şi textele paralele) şi a lui Lucius, profet şi învăţător în Antiohia (Fap 3,1).
j Spre deosebire de "temătorii de Dumnezeu" (Fap 10,2), care simpatizau iudaismul, fără a ajunge la practicarea rituală a Legii, prozeliţii, şi ei oameni de origine neebraică, acceptând circumcizia, erau consideraţi membri ai poporului ales (Mt 23,15). Cu ocazia sărbătorilor principale, veneau în pelerinaj şi evreii răspândiţi printre popoarele enumerate de sfântul Luca.
k Limba folosită în liturgia de la templu era aramaica (Legea era citită în ebraică), limbă pe care şi peregrinii o înţelegeau. Faptul miraculos este că acum îi aud simultan pe apostoli vorbind chiar în dialectele vorbite în ţările lor de rezidenţă.
copiere simplă
copiere cu trimitere
copiere cu formatare

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28


 
© 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro