Faptele Apostolilor

Anania și Safira

Capitolul 5

¹ Dar un om cu numele Anania ^a, împreună cu Safira ^b, soția lui, a vândut un ogor ² și, cu complicitatea soției, a reținut din preț și, aducând o parte, a depus-o la picioarele apostolilor. ³ Atunci, Petru i-a zis: "Anania, de ce ți-a umplut ^c Satana inima ca să-l minți pe Duhul Sfânt și să reții din prețul ogorului? ⁴ Oare n-ar fi rămas al tău, dacă nu l-ai fi vândut, și, după ce l-ai vândut, nu rămânea la dispoziția ta? Cum ți-a venit în gând fapta aceasta? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu". ⁵ Auzind Anania cuvintele acestea, a căzut și și-a dat duhul. Atunci o mare teamă i-a cuprins pe toți cei care auzeau. ⁶ Cei mai tineri s-au ridicat, l-au luat și, scoțându-l afară, l-au îngropat.
     ⁷ După un interval de vreo trei ore, a intrat și soția lui, fără ca să știe ce s-a întâmplat. ⁸ Petru a întrebat-o: "Spune-mi, cu atât ați vândut ogorul?" Ea a zis: "Da, cu atât". ⁹ Atunci Petru i-a spus: "Cum de v-ați înțeles să-l ispitiți ^d pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine". ¹⁰ Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat duhul. Când au intrat, tinerii au găsit-o moartă și, scoțând-o afară, au înmormântat-o lângă soțul ei. ¹¹ Și o mare teamă a cuprins toată Biserica și pe toți cei care au auzit acestea.

Minuni săvârșite de apostoli

    ¹² Prin mâinile apostolilor se făceau semne și multe minuni în popor. Toți erau într-un cuget, în Porticul lui Solomon. ¹³ Dar nimeni dintre ceilalți nu îndrăznea să li se alăture. Însă poporul îi lăuda.
     ¹⁴ Iar [numărul] celor care credeau, o mulțime de bărbați și de femei, se mărea din ce în ce mai mult prin Domnul ^e, ¹⁵ așa încât aduceau bolnavii chiar și în piețe și îi puneau pe paturi și pe tărgi pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă pe vreunul dintre ei. ¹⁶ Iar mulțimea de prin cetățile din jurul Ierusalimului se aduna aducându-i pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate, și toți erau vindecați.

Arestarea și eliberarea apostolilor

    ¹⁷ Ridicându-se marele preot și toți cei care erau cu el, adică gruparea saduceilor, s-au umplut de mânie, ¹⁸ au pus mâinile pe apostoli și i-au aruncat în închisoarea publică. ¹⁹ Dar un înger al Domnului a deschis porțile închisorii în timpul nopții și, scoțându-i, le-a zis: ²⁰ "Mergeți, stați în templu și vestiți poporului toate aceste cuvinte de viață". ²¹ Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineață în templu și au început să învețe.
    Venind marele preot și cei care erau cu el, au convocat Sinedriul și sfatul bătrânilor fiilor lui Israel și au trimis la închisoare ca să-i aducă.
     ²² Dar când au ajuns, servitorii nu i-au găsit în închisoare. Atunci s-au întors și au dat de veste: ²³ "Închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranța și pe paznici stând în fața porților, dar, deschizând, n-am găsit pe nimeni înăuntru".
     ²⁴ Când au auzit aceste cuvinte, comandantul templului și arhiereii se întrebau nedumeriți cu privire la ei: ce-ar putea să se întâmple. ²⁵ Dar a sosit cineva și le-a dat de veste: "Iată, bărbații pe care i-ați aruncat în închisoare stau în templu și învață poporul". ²⁶ Atunci, comandantul, împreună cu servitorii, au plecat și i-au adus, dar nu cu forța, pentru că se temeau de popor că i-ar fi putut ucide cu pietre.
     ²⁷ Aducându-i, i-au pus în fața Sinedriului și marele preot i-a întrebat: ²⁸ "Oare ^f nu v-am poruncit cu strictețe să nu învățați în numele acesta? Și iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să cadă asupra noastră sângele acestui om". ²⁹ Atunci Petru și apostolii au răspuns: "Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. ³⁰ Dumnezeul părinților noștri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-ați ucis atârnându-l pe lemn. ³¹ Pe el Dumnezeu l-a înălțat la dreapta sa drept conducător și mântuitor ca să acorde Israelului convertirea și iertarea păcatelor. ³² Martori ^g ai acestor lucruri suntem noi și Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dăruit celor care ascultă de el". ³³ Auzind acestea, s-au înfuriat și voiau să-i ucidă.
     ³⁴ Atunci s-a ridicat un fariseu din Sinedriu, numit Gamaliel ^h, învățător al Legii, stimat de tot poporul, și a cerut ca oamenii aceștia să fie scoși afară pentru puțin timp ³⁵ și le-a spus: "Bărbați israeliți, aveți grijă la ce aveți de gând să faceți cu oamenii aceștia. ³⁶ Nu de mult ⁱ, s-a ridicat Teudas spunând că el este cineva, iar numărul bărbaților care l-au urmat a fost cam de patru sute; el a fost ucis și toți care îl urmaseră au fost împrăștiați și n-a rămas nimic din ei. ³⁷ După el, s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensământului, și a atras poporul după el. A murit el și toți ^j cei care l-au urmat au fost risipiți. ³⁸ Așadar, vă spun: nu vă mai ocupați de oamenii aceștia și lăsați-i, căci, dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; ³⁹ dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veți putea nimici; nu cumva să ajungeți să luptați împotriva lui Dumnezeu". Iar ei l-au ascultat.
     ⁴⁰ Totuși, chemându-i pe apostoli, după ce i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus și le-au dat drumul. ⁴¹ Iar ei au plecat din fața Sinedriului bucuroși pentru că au fost învredniciți să îndure batjocură pentru numele lui. ⁴² Și în fiecare zi, în templu și prin case, nu încetau să învețe și să-l vestească pe Cristos Isus.

 

Note de subsol

---

^a Este transcrierea greacă a ebraicului Hannania, care înseamnă "Dumnezeu este îndurător".
^b Numele vine de la piatra preţioasă safir şi înseamnă în aramaică "cea frumoasă".
^c Câteva manuscrise foarte vechi au: ispitit, în loc de: umplut.
^d Verbul grec peirazo arată aici, ca şi în multe locuri din LXX şi NT, acţiunea omului care îl pune pe Dumnezeu la încercare pentru a vedea dacă într-adevăr este atotputernic, dacă, de exemplu, vede păcatul şi îl lasă nepedepsit (Fap 15,10; Ev 3,9).
^e În greaca NT, un verb la pasiv însoţit de un dativ poate indica subiectul logic al acţiunii. Alţii traduc: Numărul celor care credeau în Domnul...
^f Multe manuscrise vechi au forma pozitivă, şi nu interogativă.
^g Codicele Vaticanus (sec. al IV-lea) are: noi suntem martori pentru aceasta; alte manuscrise au: noi suntem martorii lui.
^h Gamaliel este unul dintre cei mai cunoscuţi rabini. Aici este vorba de Gamaliel (în ebraică = recompensa lui Dumnezeu) cel Bătrân, care era fiul sau nepotul lui Hillel, şi care a activat între anii 25-50 d.C. Este maestrul sfântului Paul (Fap 22,3), cunoscut pentru erudiţia şi spiritul său pacific. În Mishna se spune despre el: "O dată cu moartea lui Raban Gamaliel cel Bătrân, s-a terminat respectul adevărat faţă de Lege şi au dispărut puritatea şi cumpătarea". Celălalt Gamaliel este nepotul acestuia şi este cunoscut pentru activitatea sa din jurul anilor 90 d.C.
ⁱ Lit.: Înainte de zilele acestea.
^j Câteva manuscrise vechi omit: toţi.