1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

Evanghelia după Sfântul Ioan

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

Capitolul 13

    1. Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit.
    1. În timpul cinei - când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon -
    1. ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a venit şi că la Dumnezeu se întoarce,
    1. s-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a încins.
    1. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat, şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
    1. A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis: "Doamne, tu să-mi speli picioarele?"
    1. Isus a răspuns şi i-a zis: "Ceea ce fac eu tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceasta".
    1. Petru i-a spus: "Nu-mi vei spăla picioarele în veci!" Isus i-a răspuns: "Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine".
    1. Simon Petru i-a spus: "Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul".
    1. Isus i-a zis: "Cine a făcut baie nu trebuie să-şi spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi".
    1. Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: "Nu toţi sunteţi curaţi".
    1. După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: "Înţelegeţi ce am făcut pentru voi?
    1. Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt.
    1. Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora.
    1. Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu.

III. CARTEA GLORIEI

ULTIMA CINĂ

Isus spală picioarele apostolilor

Capitolul 13

1 Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit. 2 În timpul cinei - când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon - 3 ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a venit şi că la Dumnezeu se întoarce, 4 s-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a încins. 5 Apoi a turnat apă într-un vas de spălat a, şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. 6 A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis: "Doamne, tu să-mi speli picioarele?" 7 Isus a răspuns şi i-a zis: "Ceea ce fac eu tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceasta". 8 Petru i-a spus: "Nu-mi vei spăla picioarele în veci!" Isus i-a răspuns: "Dacă nu te voi spăla b, nu vei avea parte cu mine" c. 9 Simon Petru i-a spus: "Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul". 10 Isus i-a zis: "Cine a făcut baie nu trebuie să-şi spele decât picioarele d, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi". 11 Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: "Nu toţi sunteţi curaţi".
     12 După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: "Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? 13 Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt. 14 Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora. 15 Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu.

 

Note de subsol


a Termenul grec nipter se referă la un vas anume din care se turna apă la spălarea picioarelor. Având în vedere că apostolii, în timpul cinei, erau culcaţi pe triclinium, sprijiniţi pe partea stângă, având mâna dreaptă liberă pentru a se servi, spălarea picioarelor nu putea fi făcută decât prin turnare. În ambientul biblic, spălarea picioarelor este, în primul rând, un gest de primire a oaspeţilor şi nu este o acţiune umilitoare sau servilă pentru cel care o face, din contra, exprimă respect, grijă, devotament (1Sam 25,41). Spălarea picioarelor este un gest caracteristic soţiei faţă de soţ sau al mamei faţă de fiu. Există multe interpretări diferite ale gestului spălării picioarelor, dar sunt greu de susţinut: referinţa la botez, euharistie, pocăinţă, preoţie comună, căsătorie sau exemplu de umilinţă. Gestul lui Isus este un gest cu valenţe multiple cristologice şi morale, exprimând slujire, iubire, dăruire de sine.
b Există o întreagă tradiţie în ceea ce priveşte importanţa spălării picioarelor pentru a se putea apropia de locul sfânt, de Dumnezeu (Ex 3,5; 30,17-21; 40,30-32).
c Expresia: a avea parte se aseamănă cu "a avea drept la moştenire" (Gen 31,14; Dt 10,9). În NT indică soarta finală a drepţilor (Mt 24,51; Ap 20,6; 21,8).
d Unele manuscrise vechi, importante, au: nu trebuie să se spele.
copiere simplă
copiere cu trimitere
copiere cu formatare

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21


 
© 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro