Capitolul 19
Coasta străpunsă a lui Isus 31 Întrucât era ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta - pentru că acea sâmbătă era zi mare - iudeii i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor
o şi să-i ia de acolo.
32 Atunci, au venit soldaţii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care era răstignit cu el.
33 Dar când au venit la Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor,
34 ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă
p.
35 Cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui este adevărată; el ştie că spune adevărul ca să credeţi şi voi.
36 Acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura:
Nu i se va zdrobi nici un os.
37 Iar în altă parte Scriptura mai spune:
Vor privi la cel pe care l-au străpuns.
Note de subsol
o Mărturiile istorice atestă o astfel de practică pentru grăbirea morţii celor răstigniţi. Este relevantă descoperirea cadavrului unui răstignit din sec. I (la nord de Muntele Măslinilor) care prezenta urmele cuielor şi avea femurul drept zdrobit. Însă Ioan este interesat mai mult de aspectul teologic: asemenea mielului pascal, lui Isus nu-i sunt zdrobite oasele.
p În această expresie (unică în NT) Ioan reuneşte două simboluri: "apa vie" (In 7,38-39; cf. Zah 13,1; 12,10), simbolizând Duhul lui Dumnezeu, şi "sângele" (In 6,51-56), simbolul jertfirii totale de sine. S-au încercat unele interpretări care pun pe prim plan "sângele" (sacramentul Euharistiei) sau "apa" (sacramentul Botezului). În jurul acestui text s-au formulat o mulţime de speculaţii teologice care riscă uneori să devină arbitrare. Această varietate de orientări exegetice este şi semnul bogăţiei de sens a textului sfântului Ioan.