Isus și samariteana
Capitolul 4
1 Așadar, când Domnul
a a aflat că fariseii auziseră că Isus făcea mai mulți discipoli și boteza mai mulți decât Ioan -
2 deși nu Isus însuși boteza, ci discipolii lui -
3 a părăsit Iudeea și s-a dus din nou în Galileea,
4 dar trebuia să treacă prin Samaria.
5 A venit, așadar, într-o cetate din Samaria
b, numită Sihar
c, aproape de ținutul pe care Iacob l-a dat fiului său, Iosif.
6 Acolo era fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de drum, Isus s-a așezat la fântână. Era pe la ceasul al șaselea.
7 A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a spus: "Dă-mi să beau!"
8 Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare.
9 Așadar, femeia samariteană i-a zis: "Cum, tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?" De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii
d.
10 Isus a răspuns și i-a zis: "Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este acela care îți spune «Dă-mi să beau», tu ai fi cerut de la el și el ți-ar fi dat apă vie".
11 Femeia i-a spus: "Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde, deci, ai apa vie?
12 Nu cumva ești tu mai mare decât părintele nostru, Iacob, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el, fiii lui și turmele lui?"
13 Isus a răspuns și i-a zis: "Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou,
14 dar pentru cel care bea apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică".
15 I-a zis femeia: "Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin aici să scot".
16 El i-a zis: "Du-te și cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!"
17 Femeia a răspuns și i-a zis: "Nu am bărbat". Isus i-a spus: "Bine ai zis «Nu am bărbat»,
18 pentru că ai avut cinci bărbați și cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău
e. În privința asta ai spus adevărul".
19 Femeia i-a zis: "Doamne, văd că tu ești profet.
20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneți că la Ierusalim este locul unde trebuie să te închini"
f.
21 Isus i-a spus: "Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veți adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim.
22 Voi adorați ceea ce nu cunoașteți. Noi adorăm ceea ce cunoaștem, pentru că mântuirea vine de la iudei.
23 Însă vine ceasul - și chiar acum este - când adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr, căci și Tatăl astfel de adoratori își caută.
24 Dumnezeu este duh și cei care îl adoră, în duh și adevăr trebuie să-l adore".
25 Femeia i-a zis: "Știu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăța toate".
26 Isus i-a zis: "Eu sunt
g, cel care îți vorbesc!"
27 Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. Și se mirau că vorbește cu o femeie. Dar nimeni dintre ei nu i-a zis: "Ce cauți?" sau: "De ce vorbești cu ea?"
28 Atunci, femeia și-a lăsat urciorul, a plecat în cetate și le-a spus oamenilor:
29 "Veniți și vedeți omul care mi-a spus tot ce am făcut. Oare nu este acesta Cristos?"
30 Ei au ieșit din cetate și au venit la el.
31 Între timp, discipolii îl rugau: "Rabbi, mănâncă!"
32 Dar el le-a zis: "Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți".
33 Așadar, discipolii ziceau unii către alții: "Oare i-a adus cineva de mâncare?"
34 Isus le-a zis: "Hrana mea
h este să fac voința celui care m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui.
35 Nu spuneți voi: «Mai sunt încă patru luni și vine secerișul»? Iată, eu vă spun, ridicați-vă ochii și priviți lanurile că sunt albe pentru seceriș. Deja
36 secerătorul își primește plata și adună roadele spre viața veșnică, pentru ca semănătorul să se bucure la fel cu secerătorul.
37 Căci în aceasta se adeverește cuvântul: «Unul este semănătorul, altul secerătorul».
38 Eu v-am trimis să secerați ceva pentru care nu v-ați ostenit. Alții s-au ostenit, iar voi ați intrat peste munca lor".
39 Mulți dintre samaritenii cetății aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: "Mi-a spus tot ce am făcut".
40 Așadar, când au venit la el, samaritenii l-au rugat să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile.
41 Și cu mult mai mulți au crezut pentru cuvântul lui.
42 Îi spuneau femeii: "Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii".
Vindecarea fiului funcționarului regal(
Mt 8,5-13;
Lc 7,1-10)
43 După cele două zile, a plecat de acolo în Galileea.
44 Isus însuși dăduse mărturie că nici un profet nu este prețuit în propria lui patrie.
45 Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit bine, pentru că văzuseră toate câte făcuse la Ierusalim la sărbătoare, căci și ei fuseseră la sărbătoare.
46 A venit deci, din nou, în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcționar regal
i al cărui fiu era bolnav în Cafarnaum.
47 Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudeea în Galileea, a venit la el și l-a rugat să coboare și să-i vindece fiul, căci era pe moarte.
48 Atunci, Isus i-a zis: "Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți!"
49 Funcționarul regal i-a zis: "Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!"
50 Isus i-a zis: "Mergi, fiul tău trăiește!" Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus și s-a dus.
51 Iar pe când cobora, servitorii lui i-au ieșit înainte, spunându-i că fiul lui trăiește.
52 I-a întrebat, deci, la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: "Ieri, la ceasul al șaptelea, l-a lăsat febra".
53 Tatăl și-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus "fiul tău trăiește". Și a crezut el și toată casa lui.
54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudeea în Galileea.
Note de subsol
a Unele manuscrise au: Isus în loc de: Domnul.
b Numele de Samaria apare din sec. al IX-lea î.C.: regele Omri (886-875) a dat acest nume capitalei regatului de nord, dar numele va fi extins la tot ţinutul dintre Iudeea, la sud, Galileea, la nord, valea Iordanului, la est, şi câmpia Şefelah, la vest. În 721 î.C., oraşul a fost cucerit de asirieni, iar în perioada NT, a fost mărit şi fortificat de Irod cel Mare, care i-a schimbat numele în Sebaste, în onoarea împăratului August.
c În timpul lui Isus, purta numele de Sychora. Localitatea este identificată cu vechea cetate Sihem, distrusă în 67 d.C. de Vespasian. Astăzi există acolo o localitate arabă, Askar.
d În unele manuscrise lipseşte expresia: De fapt, iudeii nu au legături cu samaritenii. Situaţia raporturilor etnico-religioase dintre iudei şi samariteni este reflectată în literatura rabinică: "Fiicele samaritenilor sunt în impuritate din leagăn şi până la moarte..." (Mishna, Niddar IV, 1); "Cel care mănâncă pâine de la samariteni este ca unul care consumă carne de porc" (rabbi Eliezer).
e În tradiţia rabinică erau permise maxim trei căsătorii succesive. Dincolo de sensul personal istoric, textul lui Ioan pare să aibă şi o semnificaţie simbolică: situaţia ilegală a femeii care a avut cinci bărbaţi este un exemplu de laxism moral, dar reflectă şi condiţia istorico-religioasă a poporului Samariei, infidel alianţei şi tradiţiilor patriarhilor. În mod alegoric, cei cinci bărbaţi ar putea fi o referinţă la cele cinci divinităţi pe care le adorau samaritenii (2Rg 17,24-31).
f În polemica pentru locul de cult, tradiţia samariteană localizează pe muntele Garizim unele evenimente fundamentale ale istoriei biblice: crearea lui Adam, construirea altarului de către Noe după potop, sacrificiul lui Isaac, visul lui Iacob, înmormântarea lui Iosif.
g Este o formulă de revelare rezervată lui Dumnezeu, o expresie biblică ce confirmă prezenţa continuă şi activă a lui Dumnezeu în istorie (Ex 3,14; Is 43,10). Este folosită de Ioan pentru a indica punctul culminant al revelării lui Dumnezeu prin Fiul său, Isus Cristos.
h Expresia are o valoare simbolică, cu rădăcini adânci în textele biblice (Sir 24, 19-20; Ps 119,103; Ier 15,16). Se exprimă astfel raportul vital cu Dumnezeu şi cu darurile sale salvifice: cuvântul, legea şi înţelepciunea.
i Termenul grec basiliskós se poate înţelege ca indicând o persoană: 1) din familia regală; 2) de la curtea regală; 3) din garnizoana regelui; 4) din administraţia statului. Cu siguranţă, la Cafarnaum se aflau mulţi funcţionari administrativi.