Evanghelia după Sfântul Luca

Prolog

Capitolul 1

Vizita Mariei la Elisabeta

    ³⁹ În zilele acelea, Maria a pornit şi s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate ^z a lui Iuda. ⁴⁰ A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. ⁴¹ Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt ⁴² şi a exclamat cu glas puternic: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău. ⁴³ Şi de unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine? ⁴⁴ Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu. ⁴⁵ Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!"
     ⁴⁶ Maria a spus:
    "Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
⁴⁷    şi duhul meu se bucură în Dumnezeu,
    Mântuitorul meu,
⁴⁸    pentru că a privit umilinţa slujitoarei sale;
    iată că de acum
    toate generaţiile mă vor numi fericită,
⁴⁹    pentru că Cel Puternic
    mi-a făcut lucruri mari:
    sfânt este numele lui.
⁵⁰    Îndurarea lui faţă de cei ce se tem de el
    este din generaţie în generaţie.
⁵¹    Şi-a arătat puterea braţului ^a său:
    i-a risipit pe cei mândri
    cu planurile inimii lor;
⁵²    i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronuri
    şi i-a înălţat pe cei umili;
⁵³    i-a umplut cu bunuri pe cei flămânzi,
    iar pe cei bogaţi i-a trimis cu mâinile goale;
⁵⁴    a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său,
    amintindu-şi ^b de îndurarea sa,
⁵⁵    după cum a promis părinţilor noştri,
    lui Abraham şi urmaşilor lui
    pentru totdeauna".
     ⁵⁶ Maria a rămas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors la casa ei.

 

Note de subsol

---

^z Localitatea este identificată de tradiţia creştină cu Ain-Karim, la 6 km vest de Ierusalim.
^a Lit.: a făcut putere cu braţul său; este o expresie specific semită care, printr-un antropomorfism, vrea să scoată în evidenţă atotputernicia lui Dumnezeu (Ex 6,6; Dt 4,34).
^b VT notează deseori că Dumnezeu îşi aminteşte (Gen 8,1; 9,15; Ex 2,24) pentru a spune că el este fidel promisiunii făcute pe care o împlineşte (Lc 1,72).