Evanghelia după Sfântul Luca

Prolog

Capitolul 1

Naşterea lui Ioan Botezătorul

    ⁵⁷ Când a venit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. ⁵⁸ Vecinii şi rudele ei au aflat că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.
     ⁵⁹ În ziua a opta au venit pentru circumcizia ^c copilului şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui. ⁶⁰ Însă, intervenind, mama lui a spus: "Nu, ci se va numi Ioan". ⁶¹ Dar ei i-au zis: "Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta". ⁶² L-au întrebat deci prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit. ⁶³ Cerând o tăbliţă, a scris: "Ioan este numele lui". Şi toţi s-au mirat. ⁶⁴ În aceeaşi clipă, i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea lăudându-l pe Dumnezeu. ⁶⁵ I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. ⁶⁶ Toţi cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând: "Ce va fi oare acest copil?" pentru că mâna Domnului era cu el.
     ⁸⁰    Copilul creştea şi se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

 

Note de subsol

---

^c La început, circumcizia se făcea la pubertate; mai târziu, legea lui Moise a stabilit ziua a opta (Gen 17,12; 21,4; Lev 12,3). Trebuiau să fie prezenţi martori, era rostită o binecuvântare şi se punea nume copilului, deşi, în epoca patriarhilor, numele se punea la naştere (Gen 4,1). În VT, circumcizia era un semn al alianţei sfinte dintre Dumnezeu şi Israel; totodată, era pentru un bărbat semnul apartenenţei la poporul lui Dumnezeu, semnul deosebirii de păgâni şi al predestinării de a participa la binecuvântările promise Israelului.