1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Evanghelia după Sfântul Luca

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 14

    1. Într-o sâmbătă, a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa, iar ei îl urmăreau.
    2. Şi iată, era în faţa lui un bolnav de hidropizie.
    3. Atunci, Isus a spus învăţaţilor Legii şi fariseilor: "Este permis sau nu să vindeci sâmbăta?"
    4. Dar ei tăceau. Atunci luându-l, l-a vindecat şi l-a trimis.
    5. Iar lor le-a zis: "Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?"
    6. Ei n-au putut să-i răspundă la aceasta.
    7. Văzând cum îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă:
    8. "Când eşti invitat de cineva la nuntă, nu ocupa locul de onoare pentru că ar putea fi invitat cineva mai cu trecere decât tine
    9. şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!» Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc.
    10. Dimpotrivă, când eşti invitat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus», şi acolo vei avea cinste în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine.
    11. Căci oricine se înalţă pe sine, va fi umilit, iar cel care se umileşte, va fi înălţat".
    12. Iar celui care l-a invitat i-a spus: "Când dai un prânz sau o cină, nu-i invita pe prieteni, nici pe fraţi, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi asta să-ţi fie răsplata.
    13. Dimpotrivă, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi
    14. şi vei fi fericit, pentru că ei nu pot să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi".
    15. Când a auzit acestea, unul dintre cei care erau la masă, i-a spus: "Fericit este acela care va sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu!"
    16. Dar el i-a zis: "Un om a dat o cină mare şi i-a invitat pe mulţi,
    17. iar la ora cinei l-a trimis pe servitorul său să spună celor pe care îi invitase: «Veniţi, deja este gata!»
    18. Dar, unul după altul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpărat un ogor şi trebuie să merg să-l văd. Te rog, primeşte scuzele mele!»
    19. Un altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc. Te rog, primeşte scuzele mele!»
    20. Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am însurat şi nu pot să vin».
    21. Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a spus servitorului: «Mergi îndată prin pieţele şi pe străzile cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi».
    22. Servitorul i-a spus: «Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi încă mai este loc».
    23. Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: «Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre pentru ca să mi se umple casa.
    24. Căci vă spun că nici unul dintre oamenii care fuseseră chemaţi nu va gusta din cina mea»".
    25. Multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus:
    26. "Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu.
    27. Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu.
    28. Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine?
    29. Pentru ca nu cumva, punând temelia şi nereuşind să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs,
    30. spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine».
    31. Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare cu zece mii să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
    32. Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea.
    33. Tot astfel, fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are, nu poate fi discipolul meu.
    34. Sarea este bună; dar dacă şi sarea îşi pierde gustul, cum şi-l va mai recăpăta?
    35. Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi: se aruncă afară. Cine are urechi pentru a asculta să asculte!"

    Vindecarea bolnavului de hidropizie

    Capitolul 14

    1 Într-o sâmbătă, a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 2 Şi iată, era în faţa lui un bolnav de hidropizie. 3 Atunci, Isus a spus învăţaţilor Legii şi fariseilor: "Este permis sau nu să vindeci sâmbăta?" 4 Dar ei tăceau. Atunci luându-l, l-a vindecat şi l-a trimis. 5 Iar lor le-a zis: "Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână a, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?" 6 Ei n-au putut să-i răspundă la aceasta.

    Parabola despre primele locuri

        7 Văzând cum îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă: 8 "Când eşti invitat de cineva la nuntă, nu ocupa locul de onoare pentru că ar putea fi invitat cineva mai cu trecere decât tine 9 şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!» Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. 10 Dimpotrivă, când eşti invitat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus», şi acolo vei avea cinste în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine. 11 Căci oricine se înalţă pe sine, va fi umilit, iar cel care se umileşte, va fi înălţat".

    Alegerea invitaţilor

        12 Iar celui care l-a invitat i-a spus: "Când dai un prânz sau o cină, nu-i invita pe prieteni, nici pe fraţi, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi asta să-ţi fie răsplata. 13 Dimpotrivă, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi 14 şi vei fi fericit, pentru că ei nu pot să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi".

    Parabola invitaţilor la cină
    (Mt 22,2-11)
        15 Când a auzit acestea, unul dintre cei care erau la masă, i-a spus: "Fericit este acela care va sta la masă b în împărăţia lui Dumnezeu!" 16 Dar el i-a zis: "Un om a dat o cină mare şi i-a invitat pe mulţi, 17 iar la ora cinei l-a trimis pe servitorul său să spună celor pe care îi invitase: «Veniţi, deja este gata!» 18 Dar, unul după altul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpărat un ogor şi trebuie să merg să-l văd. Te rog, primeşte scuzele mele!» 19 Un altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc. Te rog, primeşte scuzele mele!» 20 Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am însurat şi nu pot să vin». 21 Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a spus servitorului: «Mergi îndată prin pieţele şi pe străzile cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi». 22 Servitorul i-a spus: «Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi încă mai este loc». 23 Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: «Ieşi pe drumuri şi cărări c şi constrânge-i să intre pentru ca să mi se umple casa. 24 Căci vă spun că nici unul dintre oamenii care fuseseră chemaţi nu va gusta din cina mea»".

    Urmarea lui Isus (Mt 10,37-38)
        25 Multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: 26 "Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte d tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu. 27 Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. 28 Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia şi nereuşind să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, 30 spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine». 31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare cu zece mii să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. 33 Tot astfel, fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are, nu poate fi discipolul meu.
         34 Sarea este bună; dar dacă şi sarea îşi pierde gustul, cum şi-l va mai recăpăta? 35 Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi: se aruncă afară. Cine are urechi pentru a asculta să asculte!"

     

    Note de subsol


    a În Palestina, fântânile erau destul de largi, încât puteau intra oamenii pentru a se ascunde (2Sam 17,18-19). Gura fântânii era acoperită pentru a păstra apa curată şi pentru a evita ca persoanele sau animalele să cadă în ea. Apa era scoasă cu urcioare mari (In 4,11).
    b Lit.: care va mânca pâinea.
    c Lit.: îngrăditură cu gard viu. Viile, grădinile şi lanurile celor bogaţi erau înconjurate cu garduri vii, de-a lungul cărora stăteau la umbră vagabonzi şi cerşetori.
    d Expresia este folosită de Isus pentru a sublinia caracterul ataşamentului pe care-l cere de la discipoli. Alegerea pe care trebuie s-o facă discipolul este aceea dintre afecţiunea naturală pentru familie şi ataşamentul faţă de Isus. În multe cazuri acestea nu sunt incompatibile, iar ura împotriva propriei familii, în ea însăşi, este monstruoasă, însă cel care-l urmează pe Cristos trebuie să fie pregătit, dacă este necesar, să acţioneze împotriva a ceea ce are mai drag ca şi cum i-ar fi obiect al urii.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro