1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Evanghelia după Sfântul Luca

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 18

    1. Apoi le-a spus o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja:
    2. "Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nu-i păsa de oameni.
    3. Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!»
    4. Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu-mi pasă,
    5. pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»".
    6. Iar Domnul a zis: "Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept!
    7. Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte?
    8. Vă spun că le va face dreptate îndată. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?"
    9. A mai spus această parabolă unora care se credeau drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii:
    10. "Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameş.
    11. Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta.
    12. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig».
    13. Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!»
    14. Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat".
    15. Îi aduceau şi copii ca să-i atingă; dar discipolii, când îi vedeau, îi mustrau.
    16. Atunci, Isus i-a chemat şi le-a spus: "Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei.
    17. Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea".
    18. Odată, un om cu vază l-a întrebat: "Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?"
    19. Isus i-a spus: "De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu.
    20. Cunoşti poruncile: Să nu comiţi adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!"
    21. El i-a spus: "Toate acestea le-am păzit din tinereţe".
    22. Auzind aceasta, Isus i-a spus: "Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-mă!"
    23. Dar el, auzind acestea, s-a întristat deoarece era foarte bogat.
    24. Văzând că s-a întristat, Isus a spus: "Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!
    25. Pentru că este mai uşor ca o cămilă să treacă prin urechea acului, decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu".
    26. Cei care l-au ascultat i-au spus: "Atunci, cine se poate mântui?"
    27. El le-a spus: "Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu".
    28. Atunci Petru i-a spus: "Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat".
    29. Iar el le-a spus: "Adevăr vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau soţie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu
    30. şi care să nu primească cu mult mai mult în timpul de faţă, iar în veacul viitor, viaţa veşnică".
    31. Apoi, i-a luat pe cei doisprezece şi le-a spus: "Iată, urcăm la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise de profeţi despre Fiul Omului,
    32. căci va fi dat pe mâna păgânilor şi va fi batjocorit, insultat şi scuipat;
    33. şi după ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua a treia va învia".
    34. Însă ei nu pricepeau nimic din acestea; acest cuvânt era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.
    35. Pe când se apropia el de Ierihon, un orb stătea pe marginea drumului, cerşind
    36. şi, auzind că trecea mulţimea, a întrebat ce este.
    37. I-au spus că trece Isus Nazarineanul.
    38. Atunci el a strigat: "Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!"
    39. Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga şi mai tare: "Fiul lui David, îndură-te de mine!"
    40. Atunci Isus s-a oprit şi a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat:
    41. "Ce vrei să-ţi fac?" I-a răspuns: "Doamne, să văd".
    42. Iar Isus i-a răspuns: "Vezi! Credinţa ta te-a mântuit".
    43. Îndată, orbul a început să vadă şi l-a urmat, preamărindu-l pe Dumnezeu. Şi tot poporul care a văzut îl lăuda pe Dumnezeu.

    Parabola judecătorului nedrept

    Capitolul 18

    1 Apoi le-a spus o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja: 2 "Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nu-i păsa de oameni. 3 Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!» 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu-mi pasă, 5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»".
         6 Iar Domnul a zis: "Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte? 8 Vă spun că le va face dreptate îndată.
        Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?"

    Parabola vameşului şi a fariseului

        9 A mai spus această parabolă unora care se credeau drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii: 10 "Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameş a. 11 Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig». 13 Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!» 14 Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat".

    Isus şi copiii
    (Mt 19,13-15; Mc 10,13-16)
        15 Îi aduceau şi copii ca să-i atingă; dar discipolii, când îi vedeau, îi mustrau. 16 Atunci, Isus i-a chemat şi le-a spus: "Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei. 17 Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea".

    Tânărul bogat
    (Mt 19,16-29; Mc 10,17-31)
        18 Odată, un om cu vază l-a întrebat: "Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?" 19 Isus i-a spus: "De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu. 20 Cunoşti poruncile: Să nu comiţi adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!" 21 El i-a spus: "Toate acestea le-am păzit din tinereţe". 22 Auzind aceasta, Isus i-a spus: "Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-mă!" 23 Dar el, auzind acestea, s-a întristat deoarece era foarte bogat.
         24 Văzând că s-a întristat, Isus a spus: "Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii! 25 Pentru că este mai uşor ca o cămilă să treacă prin urechea acului, decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu" b. 26 Cei care l-au ascultat i-au spus: "Atunci, cine se poate mântui?" 27 El le-a spus: "Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu".
         28 Atunci Petru i-a spus: "Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat". 29 Iar el le-a spus: "Adevăr vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau soţie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu 30 şi care să nu primească cu mult mai mult în timpul de faţă, iar în veacul viitor, viaţa veşnică".

    A treia anunţare a morţii şi învierii
    (Mt 20,17-19; Mc 10,32-34)
        31 Apoi, i-a luat pe cei doisprezece şi le-a spus: "Iată, urcăm la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise de profeţi despre Fiul Omului, 32 căci va fi dat pe mâna păgânilor şi va fi batjocorit, insultat şi scuipat; 33 şi după ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua a treia va învia". 34 Însă ei nu pricepeau nimic din acestea; acest cuvânt era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.

    Vindecarea orbului din Ierihon
    (Mt 20,29-34; Mc 10,46-52)
        35 Pe când se apropia el de Ierihon, un orb stătea pe marginea drumului, cerşind 36 şi, auzind că trecea mulţimea, a întrebat ce este. 37 I-au spus că trece Isus Nazarineanul. 38 Atunci el a strigat: "Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!" 39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga şi mai tare: "Fiul lui David, îndură-te de mine!" 40 Atunci Isus s-a oprit şi a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat: 41 "Ce vrei să-ţi fac?" I-a răspuns: "Doamne, să văd". 42 Iar Isus i-a răspuns: "Vezi! Credinţa ta te-a mântuit". 43 Îndată, orbul a început să vadă şi l-a urmat, preamărindu-l pe Dumnezeu. Şi tot poporul care a văzut îl lăuda pe Dumnezeu.

     

    Note de subsol


    a Vg îl numeşte publicanus. Spre deosebire de Levi (Matei), sau Zaheu, "publicanii" erau agenţi subalterni ai şefilor de vamă (numiţi la Roma portitores). Ei aveau cea mai urâtă reputaţie în societate. Literatura rabinică îi asociază nu numai cu hoţii, ci şi cu criminalii. Talmudul le interzice să apară ca martori într-un proces şi să împlinească funcţia de judecători. Fariseii şi cărturarii îi acuzau de impuritate pentru că aveau contacte cu păgânii şi cu evreii decăzuţi. Aceeaşi reputaţie o aveau şi în lumea greco-romană: Xenon îi considera hoţi, Lucian îi asemăna cu proprietarii caselor de pierzare, iar Cicero îi numea "cei mai vicioşi dintre oameni". Este explicabilă revolta fariseilor şi a cărturarilor atunci când Isus mănâncă în compania lor (Mt 9,11; Mc 2,16; Lc 5,30).
    b Comparaţia foloseşte o figură grotescă. Textul este sigur, totuşi unii comentatori au căutat alte explicaţii pentru semnificaţia cuvintelor: 1) unii au încercat să interpreteze "urechea acului" ca fiind numele unei intrări înguste în cetate; 2) alţii înlocuiesc cuvântul grec kamelos = cămilă cu kamilos = funie. Amândouă încercările sunt puţin probabile. În centrul atenţiei este aici învăţătura lui Cristos potrivit căreia, atât pentru bogat, cât şi pentru sărac, nu există mântuire decât prin harul lui Dumnezeu. Dar pentru cel bogat mântuirea este mai grea.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro