1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Evanghelia după Sfântul Luca

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

Capitolul 2

    1. După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului,
    1. după cum este scris în Legea Domnului: Orice prim născut de parte bărbătească va fi declarat sfânt pentru Domnul
    1. şi să aducă jertfă, după cum este scris în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
    1. Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta consolarea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui.
    1. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului.
    1. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus, ca să îndeplinească prescrierile Legii cu privire la el,
    1. l-a luat în braţele sale şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu spunând:
    1. "Acum eliberează-l, Stăpâne, pe slujitorul tău în pace, după cuvântul tău,
    1. pentru că ochii mei au văzut mântuirea ta
    1. pe care ai pregătit-o în faţa tuturor popoarelor:
    1. lumină spre luminarea neamurilor şi spre gloria poporului tău Israel!"
    1. Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el.
    1. Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: "Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn care va stârni împotrivire -
    1. ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi - iar ţie, o sabie îţi va străpunge sufletul".
    1. Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei,
    1. era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni.
    1. Venind şi ea chiar la aceeaşi oră, îl preamărea pe Dumnezeu şi vorbea despre [copil] tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului.
    1. Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
    1. Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Naşterea lui Isus(Mt 1,18-25)

Capitolul 2



Prezentarea lui Isus în templu

    22 După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise g, l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: Orice prim născut de parte bărbătească va fi declarat sfânt pentru Domnul h 24 şi să aducă jertfă, după cum este scris în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
     25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta consolarea i lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul j Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus, ca să îndeplinească prescrierile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braţele sale şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu spunând:
29    "Acum eliberează-l, Stăpâne,
    pe slujitorul tău în pace, după cuvântul tău,
30    pentru că ochii mei au văzut mântuirea ta
31    pe care ai pregătit-o
    în faţa tuturor popoarelor:
32    lumină spre luminarea neamurilor
    şi spre gloria poporului tău Israel!"
33 Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: "Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn care va stârni împotrivire k - 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi - iar ţie, o sabie îţi va străpunge sufletul".
     36 Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. 38 Venind şi ea chiar la aceeaşi oră, îl preamărea pe Dumnezeu şi vorbea despre [copil] tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului.
     39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

 

Note de subsol


g În Lev 12,2-8 se spune că o femeie, după naştere, era considerată "impură" pentru 7 zile, după naşterea unui băiat; pentru 14 zile, după naşterea unei fete şi nu era admisă la cult pentru alte 33 de zile, după naşterea unui băiat, şi alte 66 de zile, după naşterea unei fete. După această perioadă, trebuia să se prezinte la preot şi să ofere "sacrificiul pentru păcat", de obicei un miel de un an, însă pentru cei săraci erau suficiente două turturele sau doi pui de porumbel. Purificarea era impusă numai mamei, iar băiatul prim născut trebuia răscumpărat. Prezentarea copilului în templu nu era poruncită, dar nici interzisă (Num 18,15) şi, probabil, unele familii evlavioase o practicau (1Sam 1,24-28).
h Legea prescria răscumpărarea primului născut de parte bărbătească atât pentru oameni, cât şi pentru animale (Ex 13,1-2), întrucât erau consideraţi "consacraţi", "sfinţiţi" Domnului. În ritual se făcea o binecuvântare pentru rodnicia ulterioară şi sănătate. Ca preţ de răscumpărare, familia trebuia să plătească preotului cinci shekeli. Luca vorbeşte numai de jertfa adusă pentru purificarea Mariei. Faptul că el nu menţionează plata celor cinci shekeli sugerează ideea că Isus nu trebuia să fie răscumpărat, căci el îşi va da viaţa ca răscumpărare.
i Evenimentul mesianic descris şi promis de profeţi care aduce Israelului eliberarea de toate relele şi venirea escatologică a lui Dumnezeu (Is 40,1 ş.u.; 62,1; 66,8).
j Lit.: unsul, consacratul (Ex 30,32), destinat să mântuiască poporul lui Dumnezeu. "Cristosul, Unsul Domnului" este titlul mesianic tradiţional în VT grec (1Sam 24,7.11), spre deosebire de "Cristos Domnul" devenit nume propriu al lui Isus (Fap 2,36).
k Oamenii se împart în privinţa lui Cristos: sau se scandalizează de el şi, respingându-l prin necredinţă, devin vinovaţi (Is 8,14; Lc 20,17-18), sau îl acceptă prin credinţă şi ajung astfel la mântuire.
copiere simplă
copiere cu trimitere
copiere cu formatare

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24


 
© 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro