Evanghelia după Sfântul Luca

Vindecarea servitorului centurionului
(Mt 8,5-13; In 4,43-54)

Capitolul 7

¹ Când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Cafarnaum. ² Un centurion avea un servitor la care ținea mult și care, fiind bolnav, trăgea de moarte. ³ Auzind despre Isus, a trimis la el pe unii bătrâni dintre iudei ca să-l roage să vină să-i salveze servitorul. ⁴ Ajungând la Isus, aceștia îl rugau insistent: "Este vrednic ca să-i faci aceasta, ⁵ căci iubește națiunea noastră, iar sinagoga el ne-a construit-o". ⁶ Isus a mers cu ei și nu era departe de casă când centurionul a trimis câțiva prieteni spunându-i: "Doamne, nu te deranja căci nu sunt vrednic să intri ^a sub acoperișul meu, ⁷ de aceea nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt și servitorul meu va fi vindecat ^b. ⁸ Căci, deși sunt un om supus autorității, am sub comanda mea soldați; și spun unuia «Du-te!» și se duce, iar altuia «Vino!» și vine; și servitorului meu «Fă aceasta!» și face". ⁹ Isus s-a mirat auzind aceasta și, întorcându-se către mulțimea care-l urma, a spus: "Vă spun că nici în Israel nu am găsit așa o credință". ¹⁰ Când cei trimiși s-au întors acasă, l-au găsit pe servitor ^c sănătos.

Învierea fiului văduvei din Nain

    ¹¹ Îndată după aceea s-a dus într-o cetate numită Nain ^d. Mergeau împreună cu el discipolii și o mare mulțime. ¹² Când s-a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, și aceasta era văduvă; și multă lume din cetate era cu ea. ¹³ Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea și i-a zis: "Nu plânge!" ¹⁴ Apropiindu-se, a atins sicriul ^e, iar cei care-l duceau s-au oprit. Și a spus: "Tinere, îți zic, scoală-te!" ¹⁵ Mortul s-a ridicat și a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale. ¹⁶ Pe toți i-a cuprins teama și-l preamăreau pe Dumnezeu, zicând: "Un mare profet s-a ridicat printre noi" și "Dumnezeu a vizitat poporul său". ¹⁷ Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea și în toată regiunea dimprejur.

Mărturia lui Isus despre Ioan
(Mt 11,2-19)
    ¹⁸ Discipolii l-au înștiințat pe Ioan despre toate acestea. Ioan a chemat doi dintre discipolii săi ¹⁹ și i-a trimis la Domnul, spunând: "Tu ești cel care trebuie să vină, sau să așteptăm pe altul?" ²⁰ Când au ajuns la el, bărbații aceia i-au spus: "Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, spunând: «Tu ești acela care trebuie să vină, sau să așteptăm pe altul?»" ²¹ În ceasul acela îi vindecase pe mulți de boli, de infirmități și de duhuri rele, iar multor orbi le dăruise vederea. ²² Atunci le-a răspuns: "Mergeți și spuneți lui Ioan ceea ce ați văzut și ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună ²³ și fericit este cel care nu se scandalizează de mine".
     ²⁴ Când au plecat trimișii lui Ioan, a început să spună către mulțimi despre Ioan: "Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt? ²⁵ Dar ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt îmbrăcați în haine scumpe și trăiesc în desfătare sunt în palate regale. ²⁶ Dar ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, și mai mult decât un profet. ²⁷ Acesta este cel despre care s-a scris:
    Iată, îl trimit pe îngerul meu
    înaintea feței tale,
    care va pregăti calea înaintea ta.
²⁸ Căci eu vă spun: nimeni dintre cei născuți din femeie nu este mai mare decât Ioan; însă cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. ²⁹ Tot poporul care-l asculta și vameșii l-au recunoscut pe Dumnezeu ^f, botezându-se cu botezul lui Ioan. ³⁰ Dar fariseii și învățații Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei, căci nu s-au lăsat botezați de el.
     ³¹ Așadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generații? Cu cine se aseamănă? ³² Ei sunt asemenea copiilor care stau în piață și strigă unii către alții:
    «V-am cântat din fluier și n-ați jucat,
    v-am cântat de jale și n-ați plâns».
³³ Căci a venit Ioan Botezătorul, care nu mănâncă pâine și nu bea vin, iar voi spuneți: «Are diavol». ³⁴ A venit Fiul Omului, care mănâncă și bea, iar voi spuneți: «Iată un mâncăcios și un băutor, prieten cu vameșii și păcătoșii!» ³⁵ Dar Înțelepciunii i s-a dat dreptate de către toți fiii ei".

Iertarea femeii păcătoase

    ³⁶ Unul dintre farisei l-a invitat să mănânce la el ^g. A intrat în casa fariseului și s-a așezat la masă ^h. ³⁷ Și iată, era în cetate o femeie păcătoasă. Aflând că el era în casa fariseului, a adus un vas din alabastru plin cu miresme. ³⁸ Plângând, stătea în spate, la picioarele lui. A început să-i ude picioarele cu lacrimi, le ștergea cu părul capului ei, îi săruta picioarele și le ungea cu miresme.
     ³⁹ Văzând aceasta, fariseul care îl chemase își spunea în sine: "Dacă acesta ar fi fost profet, ar fi știut cine și ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o păcătoasă" ⁱ. ⁴⁰ Răspunzând, Isus i-a zis: "Simon, am să-ți spun ceva". Iar el a zis: "Spune, Învățătorule!" ⁴¹ "Un creditor avea doi debitori. Unul îi datora cinci sute de dinari ^j, iar celălalt cincizeci. ⁴² Deoarece nu-i puteau restitui, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?" ⁴³ Simon i-a răspuns: "Cred că cel căruia i s-a iertat mai mult". El i-a zis: "Ai judecat corect".
     ⁴⁴ Atunci, întorcându-se către femeie, i-a spus lui Simon: "Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta și tu nu mi-ai turnat apă pe picioare ^k; ea, însă, mi-a udat picioarele cu lacrimi și mi le-a șters cu părul ei. ⁴⁵ Sărut nu mi-ai dat ^l; ea, însă, de când a intrat ^m, nu a încetat să-mi sărute picioarele. ⁴⁶ Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, ea însă mi-a uns picioarele cu miresme. ⁴⁷ De aceea îți spun: i s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; însă cui i se iartă puțin, iubește puțin". ⁴⁸ Apoi a spus către ea: "Păcatele ți-au fost iertate". ⁴⁹ Cei care erau cu el la masă au început să spună: "Cine este acesta care iartă și păcatele?" ⁵⁰ Însă el a zis femeii: "Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!"

 

Note de subsol

---

^a Invitaţia de a intra în casa unui păgân putea să-l pună pe un evreu într-o situaţie dificilă (Fap 10,28; 11,12). În Talmud scrie: "Locuinţa păgânilor este necurată". Centurionul arată că este bine informat cu privire la legea ebraică şi consideră că, invitându-l pe Isus să intre în casa lui, l-ar putea compromite în faţa poporului său.
^b Câteva manuscrise foarte vechi au imperativul: să fie vindecat. Alte manuscrise importante au viitorul: va fi vindecat. Este greu de admis în context tonul imperativului.
^c O serie de manuscrise adaugă: servitorul, care fusese bolnav. Traducerile recente preferă totuşi varianta scurtă pentru autoritatea manuscriselor în care apare.
^d În ebraică, Naym înseamnă "plăcut". Este menţionată numai aici în Biblie; este o localitate situată la 9 km sud-est de Nazaret, pe locul actualului Nain. Numai Vg şi NVg au preluat pronunţia ebraică, Naim. Traducerile actuale transcriu cuvântul din greacă: Nain.
^e Termenul grec soros înseamnă vas pentru păstrarea rămăşiţelor pământeşti ale unui mort, deseori din piatră, sub formă de urnă sau osuar. În Palestina, nu se cunoştea în acea vreme un astfel de vas. Probabil Luca se exprimă astfel pentru a se face înţeles de creştinii proveniţi din lumea greco-romană, cărora le scrie.
^f Lit: i-au dat dreptate lui Dumnezeu.
^g Luca este singurul dintre evanghelişti care ne prezintă şi "farisei favorabili" lui Isus, care-l invită la masă (11,37; 14,1) şi care-l previn de ameninţarea lui Irod (13,31).
^h Lit.: s-a culcat pe un triclinium, poziţie în care se servea masa la solemnităţi în lumea greco-romană. La aceste mese erau invitaţi numai bărbaţi. Locul din partea opusă intrării în sală era rezervat pentru oaspetele de onoare.
ⁱ Faptul că o păcătoasă publică a putut intra în casa fariseului se explică prin obiceiul care le permitea celor neinvitaţi să ia parte la un banchet, ca spectatori (Lc 14,1-2; Mc 2,16), şi puteau participa direct la discuţii, fiind favorizaţi de arhitectura sălilor de mese.
^j Un dinar este plata unei zile de muncă.
^k Spălarea picioarelor era un semn de ospitalitate faţă de cei invitaţi într-o casă şi era făcută de un slujitor sau de soţia gazdei, în timp ce oaspetele se aşeza la masă pe triclinium.
^l Sărutul este asociat cu salutul şi face parte din ceremonialul întâlnirii persoanelor de vază sau a celor apropiate, în special după o absenţă îndelungată.
^m Multe manuscrise şi unele traduceri moderne folosesc persoana I: de când am intrat şi se referă la Isus, dar, pentru claritatea textului, am preferat varianta TOB şi Vetus latina, deoarece pare puţin probabil ca femeia să fi venit mai înainte, sau o dată cu Isus (vezi v. 36-37).