1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Evanghelia după Sfântul Luca

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 7

    1. Când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Cafarnaum.
    2. Un centurion avea un servitor la care ţinea mult şi care, fiind bolnav, trăgea de moarte.
    3. Auzind despre Isus, a trimis la el pe unii bătrâni dintre iudei ca să-l roage să vină să-i salveze servitorul.
    4. Ajungând la Isus, aceştia îl rugau insistent: "Este vrednic ca să-i faci aceasta,
    5. căci iubeşte naţiunea noastră, iar sinagoga el ne-a construit-o".
    6. Isus a mers cu ei şi nu era departe de casă când centurionul a trimis câţiva prieteni spunându-i: "Doamne, nu te deranja căci nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu,
    7. de aceea nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat.
    8. Căci, deşi sunt un om supus autorităţii, am sub comanda mea soldaţi; şi spun unuia «Du-te!» şi se duce, iar altuia «Vino!» şi vine; şi servitorului meu «Fă aceasta!» şi face".
    9. Isus s-a mirat auzind aceasta şi, întorcându-se către mulţimea care-l urma, a spus: "Vă spun că nici în Israel nu am găsit aşa o credinţă".
    10. Când cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe servitor sănătos.
    11. Îndată după aceea s-a dus într-o cetate numită Nain. Mergeau împreună cu el discipolii şi o mare mulţime.
    12. Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, şi aceasta era văduvă; şi multă lume din cetate era cu ea.
    13. Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: "Nu plânge!"
    14. Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: "Tinere, îţi zic, scoală-te!"
    15. Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale.
    16. Pe toţi i-a cuprins teama şi-l preamăreau pe Dumnezeu, zicând: "Un mare profet s-a ridicat printre noi" şi "Dumnezeu a vizitat poporul său".
    17. Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea şi în toată regiunea dimprejur.
    18. Discipolii l-au înştiinţat pe Ioan despre toate acestea. Ioan a chemat doi dintre discipolii săi
    19. şi i-a trimis la Domnul, spunând: "Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?"
    20. Când au ajuns la el, bărbaţii aceia i-au spus: "Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, spunând: «Tu eşti acela care trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?»"
    21. În ceasul acela îi vindecase pe mulţi de boli, de infirmităţi şi de duhuri rele, iar multor orbi le dăruise vederea.
    22. Atunci le-a răspuns: "Mergeţi şi spuneţi lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună
    23. şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine".
    24. Când au plecat trimişii lui Ioan, a început să spună către mulţimi despre Ioan: "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt?
    25. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt îmbrăcaţi în haine scumpe şi trăiesc în desfătare sunt în palate regale.
    26. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, şi mai mult decât un profet.
    27. Acesta este cel despre care s-a scris: Iată, îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale, care va pregăti calea înaintea ta.
    28. Căci eu vă spun: nimeni dintre cei născuţi din femeie nu este mai mare decât Ioan; însă cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
    29. Tot poporul care-l asculta şi vameşii l-au recunoscut pe Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan.
    30. Dar fariseii şi învăţaţii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei, căci nu s-au lăsat botezaţi de el.
    31. Aşadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generaţii? Cu cine se aseamănă?
    32. Ei sunt asemenea copiilor care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: «V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat, v-am cântat de jale şi n-aţi plâns».
    33. Căci a venit Ioan Botezătorul, care nu mănâncă pâine şi nu bea vin, iar voi spuneţi: «Are diavol».
    34. A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor, prieten cu vameşii şi păcătoşii!»
    35. Dar Înţelepciunii i s-a dat dreptate de către toţi fiii ei".
    36. Unul dintre farisei l-a invitat să mănânce la el. A intrat în casa fariseului şi s-a aşezat la masă.
    37. Şi iată, era în cetate o femeie păcătoasă. Aflând că el era în casa fariseului, a adus un vas din alabastru plin cu miresme.
    38. Plângând, stătea în spate, la picioarele lui. A început să-i ude picioarele cu lacrimi, le ştergea cu părul capului ei, îi săruta picioarele şi le ungea cu miresme.
    39. Văzând aceasta, fariseul care îl chemase îşi spunea în sine: "Dacă acesta ar fi fost profet, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o păcătoasă".
    40. Răspunzând, Isus i-a zis: "Simon, am să-ţi spun ceva". Iar el a zis: "Spune, Învăţătorule!"
    41. "Un creditor avea doi debitori. Unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci.
    42. Deoarece nu-i puteau restitui, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?"
    43. Simon i-a răspuns: "Cred că cel căruia i s-a iertat mai mult". El i-a zis: "Ai judecat corect".
    44. Atunci, întorcându-se către femeie, i-a spus lui Simon: "Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi tu nu mi-ai turnat apă pe picioare; ea, însă, mi-a udat picioarele cu lacrimi şi mi le-a şters cu părul ei.
    45. Sărut nu mi-ai dat; ea, însă, de când a intrat, nu a încetat să-mi sărute picioarele.
    46. Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, ea însă mi-a uns picioarele cu miresme.
    47. De aceea îţi spun: i s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; însă cui i se iartă puţin, iubeşte puţin".
    48. Apoi a spus către ea: "Păcatele ţi-au fost iertate".
    49. Cei care erau cu el la masă au început să spună: "Cine este acesta care iartă şi păcatele?"
    50. Însă el a zis femeii: "Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!"

    Vindecarea servitorului centurionului
    (Mt 8,5-13; In 4,43-54)

    Capitolul 7

    1 Când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Cafarnaum. 2 Un centurion avea un servitor la care ţinea mult şi care, fiind bolnav, trăgea de moarte. 3 Auzind despre Isus, a trimis la el pe unii bătrâni dintre iudei ca să-l roage să vină să-i salveze servitorul. 4 Ajungând la Isus, aceştia îl rugau insistent: "Este vrednic ca să-i faci aceasta, 5 căci iubeşte naţiunea noastră, iar sinagoga el ne-a construit-o". 6 Isus a mers cu ei şi nu era departe de casă când centurionul a trimis câţiva prieteni spunându-i: "Doamne, nu te deranja căci nu sunt vrednic să intri a sub acoperişul meu, 7 de aceea nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat b. 8 Căci, deşi sunt un om supus autorităţii, am sub comanda mea soldaţi; şi spun unuia «Du-te!» şi se duce, iar altuia «Vino!» şi vine; şi servitorului meu «Fă aceasta!» şi face". 9 Isus s-a mirat auzind aceasta şi, întorcându-se către mulţimea care-l urma, a spus: "Vă spun că nici în Israel nu am găsit aşa o credinţă". 10 Când cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe servitor c sănătos.

    Învierea fiului văduvei din Nain

        11 Îndată după aceea s-a dus într-o cetate numită Nain d. Mergeau împreună cu el discipolii şi o mare mulţime. 12 Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, şi aceasta era văduvă; şi multă lume din cetate era cu ea. 13 Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: "Nu plânge!" 14 Apropiindu-se, a atins sicriul e, iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: "Tinere, îţi zic, scoală-te!" 15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale. 16 Pe toţi i-a cuprins teama şi-l preamăreau pe Dumnezeu, zicând: "Un mare profet s-a ridicat printre noi" şi "Dumnezeu a vizitat poporul său". 17 Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea şi în toată regiunea dimprejur.

    Mărturia lui Isus despre Ioan
    (Mt 11,2-19)
        18 Discipolii l-au înştiinţat pe Ioan despre toate acestea. Ioan a chemat doi dintre discipolii săi 19 şi i-a trimis la Domnul, spunând: "Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?" 20 Când au ajuns la el, bărbaţii aceia i-au spus: "Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, spunând: «Tu eşti acela care trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?»" 21 În ceasul acela îi vindecase pe mulţi de boli, de infirmităţi şi de duhuri rele, iar multor orbi le dăruise vederea. 22 Atunci le-a răspuns: "Mergeţi şi spuneţi lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună 23 şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine".
         24 Când au plecat trimişii lui Ioan, a început să spună către mulţimi despre Ioan: "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt? 25 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt îmbrăcaţi în haine scumpe şi trăiesc în desfătare sunt în palate regale. 26 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, şi mai mult decât un profet. 27 Acesta este cel despre care s-a scris:
        Iată, îl trimit pe îngerul meu
        înaintea feţei tale,
        care va pregăti calea înaintea ta
    .
    28 Căci eu vă spun: nimeni dintre cei născuţi din femeie nu este mai mare decât Ioan; însă cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29 Tot poporul care-l asculta şi vameşii l-au recunoscut pe Dumnezeu f, botezându-se cu botezul lui Ioan. 30 Dar fariseii şi învăţaţii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei, căci nu s-au lăsat botezaţi de el.
         31 Aşadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generaţii? Cu cine se aseamănă? 32 Ei sunt asemenea copiilor care stau în piaţă şi strigă unii către alţii:
        «V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat,
        v-am cântat de jale şi n-aţi plâns».
    33 Căci a venit Ioan Botezătorul, care nu mănâncă pâine şi nu bea vin, iar voi spuneţi: «Are diavol». 34 A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor, prieten cu vameşii şi păcătoşii!» 35 Dar Înţelepciunii i s-a dat dreptate de către toţi fiii ei".

    Iertarea femeii păcătoase

        36 Unul dintre farisei l-a invitat să mănânce la el g. A intrat în casa fariseului şi s-a aşezat la masă h. 37 Şi iată, era în cetate o femeie păcătoasă. Aflând că el era în casa fariseului, a adus un vas din alabastru plin cu miresme. 38 Plângând, stătea în spate, la picioarele lui. A început să-i ude picioarele cu lacrimi, le ştergea cu părul capului ei, îi săruta picioarele şi le ungea cu miresme.
         39 Văzând aceasta, fariseul care îl chemase îşi spunea în sine: "Dacă acesta ar fi fost profet, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o păcătoasă" i. 40 Răspunzând, Isus i-a zis: "Simon, am să-ţi spun ceva". Iar el a zis: "Spune, Învăţătorule!" 41 "Un creditor avea doi debitori. Unul îi datora cinci sute de dinari j, iar celălalt cincizeci. 42 Deoarece nu-i puteau restitui, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?" 43 Simon i-a răspuns: "Cred că cel căruia i s-a iertat mai mult". El i-a zis: "Ai judecat corect".
         44 Atunci, întorcându-se către femeie, i-a spus lui Simon: "Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi tu nu mi-ai turnat apă pe picioare k; ea, însă, mi-a udat picioarele cu lacrimi şi mi le-a şters cu părul ei. 45 Sărut nu mi-ai dat l; ea, însă, de când a intrat m, nu a încetat să-mi sărute picioarele. 46 Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, ea însă mi-a uns picioarele cu miresme. 47 De aceea îţi spun: i s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; însă cui i se iartă puţin, iubeşte puţin". 48 Apoi a spus către ea: "Păcatele ţi-au fost iertate". 49 Cei care erau cu el la masă au început să spună: "Cine este acesta care iartă şi păcatele?" 50 Însă el a zis femeii: "Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!"

     

    Note de subsol


    a Invitaţia de a intra în casa unui păgân putea să-l pună pe un evreu într-o situaţie dificilă (Fap 10,28; 11,12). În Talmud scrie: "Locuinţa păgânilor este necurată". Centurionul arată că este bine informat cu privire la legea ebraică şi consideră că, invitându-l pe Isus să intre în casa lui, l-ar putea compromite în faţa poporului său.
    b Câteva manuscrise foarte vechi au imperativul: să fie vindecat. Alte manuscrise importante au viitorul: va fi vindecat. Este greu de admis în context tonul imperativului.
    c O serie de manuscrise adaugă: servitorul, care fusese bolnav. Traducerile recente preferă totuşi varianta scurtă pentru autoritatea manuscriselor în care apare.
    d În ebraică, Naym înseamnă "plăcut". Este menţionată numai aici în Biblie; este o localitate situată la 9 km sud-est de Nazaret, pe locul actualului Nain. Numai Vg şi NVg au preluat pronunţia ebraică, Naim. Traducerile actuale transcriu cuvântul din greacă: Nain.
    e Termenul grec soros înseamnă vas pentru păstrarea rămăşiţelor pământeşti ale unui mort, deseori din piatră, sub formă de urnă sau osuar. În Palestina, nu se cunoştea în acea vreme un astfel de vas. Probabil Luca se exprimă astfel pentru a se face înţeles de creştinii proveniţi din lumea greco-romană, cărora le scrie.
    f Lit: i-au dat dreptate lui Dumnezeu.
    g Luca este singurul dintre evanghelişti care ne prezintă şi "farisei favorabili" lui Isus, care-l invită la masă (11,37; 14,1) şi care-l previn de ameninţarea lui Irod (13,31).
    h Lit.: s-a culcat pe un triclinium, poziţie în care se servea masa la solemnităţi în lumea greco-romană. La aceste mese erau invitaţi numai bărbaţi. Locul din partea opusă intrării în sală era rezervat pentru oaspetele de onoare.
    i Faptul că o păcătoasă publică a putut intra în casa fariseului se explică prin obiceiul care le permitea celor neinvitaţi să ia parte la un banchet, ca spectatori (Lc 14,1-2; Mc 2,16), şi puteau participa direct la discuţii, fiind favorizaţi de arhitectura sălilor de mese.
    j Un dinar este plata unei zile de muncă.
    k Spălarea picioarelor era un semn de ospitalitate faţă de cei invitaţi într-o casă şi era făcută de un slujitor sau de soţia gazdei, în timp ce oaspetele se aşeza la masă pe triclinium.
    l Sărutul este asociat cu salutul şi face parte din ceremonialul întâlnirii persoanelor de vază sau a celor apropiate, în special după o absenţă îndelungată.
    m Multe manuscrise şi unele traduceri moderne folosesc persoana I: de când am intrat şi se referă la Isus, dar, pentru claritatea textului, am preferat varianta TOB şi Vetus latina, deoarece pare puţin probabil ca femeia să fi venit mai înainte, sau o dată cu Isus (vezi v. 36-37).
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro