Parabola semănătorului
(Mt 13,1-23; Lc 8,4-15)
Capitolul 4
Parabola seminţei care creşte 26 Şi spunea: "Aşa este împărăţia lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânţa în pământ
27 şi, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum.
28 Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic.
29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera pentru că a venit timpul secerişului".
Parabola grăuntelui de muştar(
Mt 13,31-35;
Lc 13,18-19)
30 Apoi le-a spus: "Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm?
31 Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ,
32 dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului se pot adăposti la umbra lui".
33 Şi cu multe parabole ca acestea le vestea cuvântul după cum erau în stare să înţeleagă.
34 Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.