1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Evanghelia după Sfântul Matei

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 12

    1. În acel timp Isus trecea printre lanuri de grâu, într-o sâmbătă. Discipolilor săi le era foame şi au început să rupă spice şi să le mănânce.
    2. Dar fariseii, când au văzut, i-au spus: "Iată, discipolii tăi fac ceea ce nu este permis să facă în zi de sâmbătă".
    3. Atunci le-a zis: "Nu aţi citit ce a făcut David când îi era foame, lui şi celor care erau cu el:
    4. cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi au mâncat pâinile ofrandei pe care nu avea voie să le mănânce nici el, nici cei care erau cu el, decât doar numai preoţii?
    5. Sau nu aţi citit în Lege că în zi de sâmbătă preoţii încalcă sâmbăta în templu şi sunt nevinovaţi?
    6. Dar eu vă spun că aici este unul mai mare decât templul!
    7. Dacă aţi fi înţeles ce înseamnă: Îndurare vreau şi nu jertfă, nu i-aţi fi condamnat pe cei nevinovaţi.
    8. Căci Fiul Omului este stăpânul sâmbetei".
    9. Atunci, plecând de acolo, a venit la sinagoga lor.
    10. Şi iată, un om avea o mână paralizată. Dar ei, ca să-l poată acuza, l-au întrebat: "Este permis să vindeci în zi de sâmbătă?"
    11. El însă le-a spus: "Care om dintre voi, dacă are o singură oaie şi aceasta cade în groapă într-o zi de sâmbătă, nu o ia şi o scoate?
    12. Dar un om valorează mai mult decât o oaie! Prin urmare este permis să faci bine în zi de sâmbătă".
    13. Atunci a zis omului: "Întinde-ţi mâna". El a întins-o şi mâna lui s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
    14. Fariseii au ieşit şi au ţinut sfat împotriva lui ca să-l dea la moarte.
    15. Dar Isus, ştiind aceasta, a plecat de acolo. Mulţi l-au urmat, iar el i-a vindecat pe toţi
    16. şi le poruncea să nu-l facă cunoscut,
    17. ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia:
    18. Iată servitorul meu pe care l-am ales, iubitul meu, în care sufletul meu îşi află bucuria! Voi pune Duhul meu peste el şi el va vesti popoarelor dreptatea.
    19. Nu se va certa, nici nu va striga şi nici nu va auzi cineva glasul lui prin pieţe.
    20. Trestia frântă nu o va strivi, iar fitilul care fumegă nu-l va stinge până ce nu va duce dreptatea la victorie,
    21. iar popoarele îşi vor pune speranţa în numele lui.
    22. Atunci i-a fost adus un posedat de diavol, orb şi mut, iar el l-a vindecat aşa încât mutul vorbea şi vedea.
    23. Toate mulţimile erau cuprinse de uimire şi spuneau: "Oare nu este acesta fiul lui David?"
    24. Dar fariseii, când au auzit, spuneau: "Acesta nu scoate diavolii decât cu Beelzebul, căpetenia diavolilor!"
    25. Cunoscând gândurile lor, le-a spus: "Orice împărăţie dezbinată în ea însăşi, se ruinează şi orice cetate sau casă dezbinată în sine, nu va dăinui.
    26. Iar dacă Satana îl alungă pe Satana, se dezbină în el însuşi; aşadar, cum va dăinui împărăţia lui?
    27. Şi dacă eu scot diavolii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri.
    28. Dar dacă eu scot diavolii cu Duhul lui Dumnezeu, împărăţia lui Dumnezeu a ajuns cu adevărat la voi.
    29. Sau cum ar putea cineva să intre în casa unui [om] puternic şi să-i ia bunurile, dacă nu l-ar lega mai întâi pe cel puternic? Într-adevăr, numai atunci îi va prăda casa.
    30. Cine nu este cu mine, este împotriva mea şi cine nu adună cu mine, risipeşte.
    31. De aceea vă spun, toate păcatele şi blasfemiile vor fi iertate oamenilor, însă blasfemia împotriva Duhului nu va fi iertată.
    32. Şi dacă cineva ar spune un cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar dacă ar vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în lumea aceasta, nici în cea care va veni.
    33. Sau admiteţi că pomul este bun şi fructul său este bun, sau admiteţi că pomul este rău şi fructul său este rău: căci pomul se cunoaşte după fructul său.
    34. Pui de vipere, cum puteţi rosti ceva bun, atunci când voi sunteţi răi? Căci gura vorbeşte din prisosul inimii.
    35. Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul său bun, iar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul său rău.
    36. Vă spun, aşadar, în ziua judecăţii oamenii vor da cont de orice cuvânt nelalocul lui pe care l-ar fi spus.
    37. Căci după cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi după cuvintele tale vei fi condamnat".
    38. Atunci unii dintre cărturari şi farisei i-au spus: "Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la tine".
    39. Dar el le-a răspuns: "Această generaţie rea şi adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona profetul:
    40. aşa cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în burta peştelui, tot aşa Fiul Omului va fi trei zile şi trei nopţi în sânul pământului.
    41. Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o vor condamna pentru că ei s-au convertit la predica lui Iona şi iată aici unul mai mare decât Iona.
    42. Regina din Sud se va ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon şi iată aici unul mai mare decât Solomon.
    43. Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă, dar nu o găseşte.
    44. Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieşit». Venind, o găseşte nelocuită, măturată şi pusă în ordine.
    45. Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo; iar starea de pe urmă a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi. Aşa va fi şi cu această generaţie rea".
    46. Pe când mai vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii lui stăteau afară, căutând să-i vorbească.
    47. Atunci i-a spus cineva: "Iată, mama şi fraţii tăi stau afară şi vor să-ţi vorbească ".
    48. Dar el i-a răspuns celui care îi vorbise: "Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?"
    49. Şi, întinzându-şi mâna spre discipolii săi, a spus: "Iată mama mea şi fraţii mei!
    50. Căci oricine face voinţa Tatălui meu din ceruri acela îmi este şi frate şi soră şi mamă".

    Spicele rupte şi respectarea sâmbetei
    (Mc 2,23-28; Lc 6,1-5)

    Capitolul 12

    1 În acel timp Isus trecea printre lanuri de grâu, într-o sâmbătă. Discipolilor săi le era foame şi au început să rupă spice şi să le mănânce. 2 Dar fariseii, când au văzut, i-au spus: "Iată, discipolii tăi fac ceea ce nu este permis să facă în zi de sâmbătă". 3 Atunci le-a zis: "Nu aţi citit ce a făcut David când îi era foame, lui şi celor care erau cu el: 4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi au mâncat pâinile ofrandei pe care nu avea voie să le mănânce nici el, nici cei care erau cu el, decât doar numai preoţii? 5 Sau nu aţi citit în Lege că în zi de sâmbătă preoţii încalcă sâmbăta în templu şi sunt nevinovaţi? 6 Dar eu vă spun că aici este unul a mai mare decât templul! 7 Dacă aţi fi înţeles ce înseamnă: Îndurare vreau şi nu jertfă, nu i-aţi fi condamnat pe cei nevinovaţi. 8 Căci Fiul Omului este stăpânul sâmbetei".

    Vindecarea omului cu mâna paralizată
    (Mc 3,1-6; Lc 6,6-11)
        9 Atunci, plecând de acolo, a venit la sinagoga lor. 10 Şi iată, un om avea o mână paralizată b. Dar ei, ca să-l poată acuza, l-au întrebat: "Este permis să vindeci în zi de sâmbătă?" 11 El însă le-a spus: "Care om dintre voi, dacă are o singură oaie şi aceasta cade în groapă într-o zi de sâmbătă, nu o ia şi o scoate? 12 Dar un om valorează mai mult decât o oaie! Prin urmare este permis să faci bine în zi de sâmbătă". 13 Atunci a zis omului: "Întinde-ţi mâna". El a întins-o şi mâna lui s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. 14 Fariseii au ieşit şi au ţinut sfat împotriva lui ca să-l dea la moarte.

    Isus, slujitorul lui Iahve

        15 Dar Isus, ştiind aceasta, a plecat de acolo. Mulţi c l-au urmat, iar el i-a vindecat pe toţi 16 şi le poruncea să nu-l facă cunoscut, 17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia:
    18     Iată servitorul meu pe care l-am ales,
        iubitul meu,
        în care sufletul meu îşi află bucuria!
        Voi pune Duhul meu peste el
        şi el va vesti popoarelor dreptatea.

    19     Nu se va certa, nici nu va striga
        şi nici nu va auzi cineva glasul lui prin pieţe.

    20     Trestia frântă nu o va strivi,
        iar fitilul care fumegă nu-l va stinge
        până ce nu va duce dreptatea la victorie
    ,
    21     iar popoarele îşi vor pune speranţa în numele lui.

    Isus şi Beelzebul
    (Mc 3,20-30; Lc 11,14-23)
        22 Atunci i-a fost adus un posedat de diavol, orb şi mut, iar el l-a vindecat aşa încât mutul vorbea şi vedea. 23 Toate mulţimile erau cuprinse de uimire şi spuneau: "Oare nu este acesta fiul lui David?" 24 Dar fariseii, când au auzit, spuneau: "Acesta nu scoate diavolii decât cu Beelzebul, căpetenia diavolilor!" 25 Cunoscând gândurile lor, le-a spus: "Orice împărăţie dezbinată în ea însăşi, se ruinează şi orice cetate sau casă dezbinată în sine, nu va dăinui. 26 Iar dacă Satana îl alungă pe Satana, se dezbină în el însuşi; aşadar, cum va dăinui împărăţia lui? 27 Şi dacă eu scot diavolii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri. 28 Dar dacă eu scot diavolii cu Duhul lui Dumnezeu, împărăţia lui Dumnezeu a ajuns cu adevărat la voi.
         29 Sau cum ar putea cineva să intre în casa unui [om] puternic şi să-i ia bunurile d, dacă nu l-ar lega mai întâi pe cel puternic? Într-adevăr, numai atunci îi va prăda casa.
         30 Cine nu este cu mine, este împotriva mea şi cine nu adună cu mine, risipeşte. 31 De aceea vă spun, toate păcatele şi blasfemiile vor fi iertate oamenilor, însă blasfemia împotriva Duhului nu va fi iertată. 32 Şi dacă cineva ar spune un cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar dacă ar vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în lumea aceasta, nici în cea care va veni.

    Pomul şi roadele sale
    (Lc 6,43-45)
        33 Sau admiteţi e că pomul este bun şi fructul său este bun, sau admiteţi că pomul este rău şi fructul său este rău: căci pomul se cunoaşte după fructul său. 34 Pui de vipere, cum puteţi rosti ceva bun, atunci când voi sunteţi răi? Căci gura vorbeşte din prisosul inimii. 35 Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul său bun, iar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul său rău.
         36 Vă spun, aşadar, în ziua judecăţii oamenii vor da cont de orice cuvânt nelalocul lui pe care l-ar fi spus. 37 Căci după cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi după cuvintele tale vei fi condamnat".
    Semnul lui Iona
    (Mc 8,11-12; Lc 11,29-32)
         38 Atunci unii dintre cărturari şi farisei i-au spus: "Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la tine". 39 Dar el le-a răspuns: "Această generaţie rea şi adulteră f cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona profetul: 40 aşa cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în burta peştelui, tot aşa Fiul Omului va fi trei zile şi trei nopţi în sânul pământului. 41 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o vor condamna pentru că ei s-au convertit la predica lui Iona şi iată aici unul mai mare decât Iona. 42 Regina din Sud g se va ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon şi iată aici unul mai mare decât Solomon.

    Revenirea duhului necurat
    (Lc 11,24-26)
        43 Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă h căutând odihnă, dar nu o găseşte. 44 Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieşit». Venind, o găseşte nelocuită, măturată şi pusă în ordine. 45 Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo; iar starea de pe urmă a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi. Aşa va fi şi cu această generaţie rea".


    Mama şi fraţii lui Isus
    (Mc 3,31-35; Lc 8,19-21)
        46 Pe când mai vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii lui i stăteau afară, căutând să-i vorbească. 47 Atunci i-a spus cineva: "Iată, mama şi fraţii tăi stau afară şi vor să-ţi vorbească " j. 48 Dar el i-a răspuns celui care îi vorbise: "Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?" 49 Şi, întinzându-şi mâna spre discipolii săi, a spus: "Iată mama mea şi fraţii mei! 50 Căci oricine face voinţa Tatălui meu din ceruri acela îmi este şi frate şi soră şi mamă".

     

    Note de subsol


    a Lit.: ceva (neutru).
    b Lit.: uscată.
    c Unele manuscrise au: mulţimi numeroase, altele: mulţi din popor.
    d Lit.: vasele.
    e Lit.: sau faceţi.
    f În VT relaţia dintre Dumnezeu şi poporul său este deseori descrisă ca o legătură de iubire dintre mire şi mireasă: Os 1-3, Ier 2,2 şi Is 54,4-8. Orice încălcare a legământului încheiat cu Dumnezeu este numită adulter (Ier 2,20; 31,3; Ez 16,1-43).
    g Sudul Arabiei, numită şi Sheba (1Rg 10,1-13).
    h Credinţa populară foarte veche că diavolii ar locui în pustiu apare în Mesopotamia antică şi se găseşte şi în unele texte din Sfânta Scriptură (Is 34,14; Ap 18,2). Aceştia însă preferă să locuiască printre oameni. De aceea cel din parabolă nu-şi găseşte odihna în altă parte şi se întoarce.
    i Expresia fraţii lui Isus a fost interpretată încă din primele secole creştine în trei feluri: A. "Fraţii lui Isus" ar fi fraţi de sânge ai lui Isus, el fiind "primul născut". Dar: 1) în familia ebraică femeia nu are autoritate: ea este supusă tatălui sau soţului său, iar după moartea acestuia, fiilor adulţi. Totuşi aici Maria este menţionată ca reprezentantă a familei; 2) când sfânta familie merge în pelerinaj la templu, nu sunt menţionaţi alţi copii; dacă ar fi avut alţii, aceştia ar fi rămas împreună cu Maria acasă; 3) niciodată în NT nu se vorbeşte despre alţi fii ai Mariei. Faptul că Isus este numit primul născut, nu înseamnă că Maria ar mai fi avut fii: termenul mai este folosit în Col 1,15 unde Isus este numit "primul născut al Tatălui". Or, Dumnezeu Tatăl nu are alţi fii; oamenii sunt doar creaţi de el, nu născuţi. B. "Fraţii lui Isus" ar fi fost fraţi vitregi ai lui Isus, copii ai lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară. Dar: 1) această interpretare nu are o bază istorică: ea se inspiră din literatura apocrifă (Protoevanghelia lui Iacob); 2) aceşti "fraţi" nu sunt menţionaţi în relatarea pelerinajului la templu; 3) genealogiile (Mt 1,1-16; Lc 3,23-38) îl prezintă pe Isus ca moştenitor al promisiunilor mesianice, prin Iosif; dacă Iosif ar fi avut alţi fii dintr-o căsătorie anterioară, unul dintre ei ar fi trebuit să fie moştenitorul liniei mesianice. C. În vocabularul ebraic şi aramaic nu există un cuvânt pentru a descrie rudenia apropiată (văr, cumnat) folosindu-se cuvântul "frate": Abraham îl numeşte pe nepotul său Lot "frate" (Gen 13,8; 14,14.16); Laban, unchiul lui Iacob, îl numeşte pe acesta frate (Gen 29,12.15). VT conţine atât în textul ebraic cât şi în traducerea greacă a LXX multe astfel de exemple. Pentru a specifica gradul de rudenie, într-un document juridic, de exemplu, pentru noţiunea de văr se scrie: "Fiul fratelui tatălui..." (Lev 10,4).
    j Multe manuscrise omit v. 47.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro