Cine este cel mai mare?
(Mc 9,33-37; Lc 9,46-48)
Capitolul 18
1 În ceasul acela au venit discipolii la Isus și i-au spus: "Oare cine este mai mare în împărăția cerurilor?"
2 Chemând la sine un copil, l-a pus în mijlocul lor,
3 și le-a spus: "Adevăr vă spun, dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni asemenea copiilor, nu veți intra în împărăția cerurilor.
4 Așadar, cine se va umili asemenea acestui copil, acela va fi cel mai mare în împărăția cerurilor.
5 Și oricine primește un copil în numele meu, pe mine mă primește.
Despre scandal(
Mc 9,42-48;
Lc 17,1-2)
6 Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre aceștia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară trasă de măgar și să fie aruncat în adâncul mării.
7 Vai lumii pentru scandaluri! Căci este inevitabil
a să vină scandalurile, dar vai omului prin care vine scandalul.
8 Dacă mâna sau piciorul tău te duce la păcat, taie-l și aruncă-l de la tine. Căci este mai bine să intri în viață ciung sau șchiop, decât, având amândouă mâinile și amândouă picioarele, să fii aruncat în focul veșnic.
9 Iar dacă ochiul tău te duce la păcat, scoate-l și aruncă-l de la tine căci este mai bine pentru tine să intri în viață cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în focul Gheenei.
10 Aveți grijă să nu disprețuiți pe vreunul dintre aceștia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu fața Tatălui meu care este în ceruri.
11 b.
Parabola oii regăsite(
Lc 15,1-7)
12 Ce părere aveți? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una dintre ele, oare nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă pe munte și se duce să o caute pe cea rătăcită?
13 Și dacă ajunge să o găsească, adevăr vă spun că se bucură pentru ea mai mult decât pentru cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră.
14 Tot așa Tatăl vostru
c care este în ceruri nu vrea să se piardă pe nici unul dintre aceștia mai mici.
Îndreptarea fraternă(
Lc 17,3)
15 Dacă fratele tău greșește împotriva ta, mergi și mustră-l numai între patru ochi
d. Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău.
16 Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi
pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declarația a doi sau trei martori.
17 Dacă nu vrea să-i asculte nici pe ei, spune-l Bisericii. Iar dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și un vameș
e.
18 Adevăr vă spun: Tot ce veți lega
f pe pământ va fi legat și în cer și tot ce veți dezlega pe pământ va fi dezlegat și în cer.
19 Iarăși
g vă spun: Dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri.
20 Căci unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt și eu acolo în mijlocul lor".
Iertarea aproapelui 21 Atunci, Petru s-a apropiat și i-a zis: "Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greșește împotriva mea? De șapte ori?"
22 Isus i-a spus: "Nu-ți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori șapte
h.
Parabola servitorului neîndurător 23 De aceea împărăția cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie contul cu servitorii săi.
24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanți
i.
25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el
j, soția, copiii și tot ce avea și să achite datoria.
26 Atunci servitorul a căzut în genunchi implorându-l: «Stăpâne, ai răbdare cu mine și-ți voi restitui totul!»
27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece și i-a iertat datoria.
28 Dar ieșind, servitorul acela s-a întâlnit cu unul care era servitor împreună cu el și care îi datora o sută de dinari
k. Înșfăcându-l, îl strângea de gât spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi ești dator!»
29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl ruga stăruitor: «Ai răbdare cu mine și îți voi restitui!»
30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers și l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria.
31 Văzând deci ceilalți servitori cele petrecute s-au întristat foarte mult și, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate.
32 Atunci stăpânul l-a chemat și i-a zis: «Servitor rău, ți-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat.
33 Nu trebuia să te înduri și tu de cel care este servitor ca și tine așa cum eu m-am îndurat de tine?»
34 Și mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria.
35 Tot așa vă va face și Tatăl meu care este în ceruri, dacă nu veți ierta fiecare fratelui său din inimă".
Note de subsol
a Lit.: trebuie.
b În multe manuscrise apare v. 11: Căci Fiul Omului a venit să salveze ceea ce este pierdut, probabil armonizare după Lc 19,10.
c Unele manuscrise au: Tatăl meu.
d Lit.: între tine şi el.
e La poporul evreu sentimentul apartenenţei la comunitatea lui Dumnezeu era foarte puternic. Pedeapsa cea mai mare era excluderea evreului din comunitate, pedeapsă care echivala cu moartea. Aici Isus nu îndeamnă la ură şi dispreţ faţă de păcătos, ci se caută descurajarea lui de a rămâne în atitudinea greşită.
f În acest verset, una din puterile conferite lui Petru (16,19) este extinsă şi la ceilalţi discipoli cărora li se adresează Isus în discursul de faţă.
g Unele manuscrise adaugă: Adevăr vă spun.
h După tradiţia ebraică, cineva este obligat să ierte dacă cel care i-a greşit îşi cere iertare după forma prescrisă: să repete cererea de trei ori în faţa a doi martori. Evreii credeau că Dumnezeu iartă până la trei ori. Deja Petru face un efort uimitor de generozitate: de şapte ori. Cifra propusă de Isus este în mod evident simbolică şi înseamnă "totdeauna". În Gen 4,24 Lameh ameninţa cu răzbunarea de şaptezeci de ori şapte. Dar logicii răzbunării fără limită, Evanghelia îi contrapune iertarea fără limită, care singură poate dezarma mecanismul ce regenerează păcatul şi dezbinarea între fraţi.
i Talantul este o unitate de măsură a metalelor preţioase în Grecia antică. Un talant echivalează cu 34,273 kg, sau 6.000 de dinari. Dacă e vorba de aur, suma este enormă (34 de tone de aur). Pentru a ne face o idee: venitul anual al regelui Solomon era de 666 de talanţi de aur (1Rg 10,14) şi al lui Irod era de 900 de talanţi.
j Ceea ce se obţinea prin vânzarea unui sclav varia între 500 şi maxim 2.000 de dinari (0,3 talanţi).
k Un dinar este plata muncii pe o zi. În comparaţie, zece mii de talanţi = 60.000.000 de dinari.