1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Evanghelia după Sfântul Matei

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 23

    1. Atunci Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi
    2. spunând: "Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise.
    3. Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac.
    4. Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget.
    5. Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacteriile şi îşi lungesc ciucurii;
    6. le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi,
    7. să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi».
    8. Dar voi să nu lăsaţi să vi se spună «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi.
    9. Şi nici «tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc.
    10. Nici să nu lăsaţi să vi se spună «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos.
    11. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru,
    12. căci oricine se va înălţa, va fi umilit şi oricine se va umili, va fi înălţat.
    13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor: nici voi nu intraţi şi nici pe cei care ar voi să intre nu-i lăsaţi să intre.
    14. .
    15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi străbateţi marea şi uscatul ca să faceţi măcar un prozelit şi când l-aţi găsit, îl sortiţi iadului, de două ori mai mult ca voi.
    16. Vai vouă, călăuze oarbe care ziceţi: «Dacă cineva jură pe templu, nu-i nimic; dar dacă cineva jură pe aurul templului este obligat».
    17. Proşti şi orbi! Ce este mai mare: aurul sau templul care sfinţeşte aurul?
    18. Şi: «Dacă cineva jură pe altar, nu-i nimic; dar dacă cineva jură pe darul de pe el, este obligat».
    19. Orbilor! Ce este mai mare: darul sau altarul care sfinţeşte darul?
    20. Aşadar, cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce se află pe el.
    21. Iar cine jură pe templu, jură pe el şi pe cel care locuieşte în el.
    22. Şi cine jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe cel care şade pe el.
    23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimion, dar lăsaţi la o parte părţile cele mai grele din Lege: dreptatea, îndurarea, credinţa. Acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi.
    24. Călăuze oarbe! Voi strecuraţi ţânţarul, dar înghiţiţi cămila.
    25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi curăţaţi exteriorul paharului şi al farfuriei, dar în interior sunt pline de jaf şi necumpătare.
    26. Fariseu orb! Curăţă mai întâi interiorul paharului ca să devină curat şi exteriorul lui.
    27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Vă asemănaţi cu mormintele văruite care apar pe dinafară frumoase, dar în interior sunt pline cu oase de morţi şi cu toată putreziciunea.
    28. Tot aşa şi voi, pe dinafară păreţi drepţi înaintea oamenilor, dar înăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi nelegiuire.
    29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi zidiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi monumentele drepţilor
    30. şi spuneţi: «Dacă am fi trăit în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost complici cu ei la vărsarea sângelui profeţilor».
    31. Astfel voi înşivă daţi mărturie împotriva voastră că sunteţi fiii celor ce au ucis profeţii!
    32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri.
    33. Şerpilor, pui de vipere! Cum veţi scăpa de condamnarea la iad?
    34. Iată, tocmai de aceea trimit la voi profeţi, înţelepţi şi cărturari. Pe unii dintre ei îi veţi ucide şi îi veţi răstigni, pe alţii îi veţi biciui în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din cetate în cetate,
    35. ca să cadă asupra voastră tot sângele nevinovat vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi ucis între sanctuar şi altar.
    36. Adevăr vă spun: toate acestea vor veni peste această generaţie.
    37. Ierusalime, Ierusalime, care omori profeţii şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi, aşa cum găina îşi adună puii sub aripi, şi n-ai voit!
    38. Iată, casa voastră va fi lăsată pustie.
    39. Căci vă spun: nu mă veţi mai vedea de acum până când veţi zice: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului".

    Denunţarea fariseilor şi cărturarilor
    (Mc 12,38-40; Lc 11,37-52)

    Capitolul 23

    1 Atunci Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi 2 spunând: "Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra a lui Moise. 3 Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac. 4 Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat b şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget. 5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacteriile c şi îşi lungesc ciucurii; 6 le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi, 7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi» d.
         8 Dar voi să nu lăsaţi să vi se spună «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi. 9 Şi nici «tată» e să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc. 10 Nici să nu lăsaţi să vi se spună «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos. 11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru, 12 căci oricine se va înălţa, va fi umilit şi oricine se va umili, va fi înălţat.
         13 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor: nici voi nu intraţi şi nici pe cei care ar voi să intre nu-i lăsaţi să intre. 14  f.
         15 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi străbateţi marea şi uscatul ca să faceţi măcar un prozelit şi când l-aţi găsit, îl sortiţi iadului g, de două ori mai mult ca voi.
         16 Vai vouă, călăuze oarbe care ziceţi: «Dacă cineva jură pe templu, nu-i nimic; dar dacă cineva jură pe aurul templului este obligat». 17 Proşti şi orbi! Ce este mai mare: aurul sau templul care sfinţeşte aurul? 18 Şi: «Dacă cineva jură pe altar, nu-i nimic; dar dacă cineva jură pe darul de pe el, este obligat». 19 Orbilor! h Ce este mai mare: darul sau altarul care sfinţeşte darul? 20 Aşadar, cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce se află pe el. 21 Iar cine jură pe templu, jură pe el şi pe cel care locuieşte în el. 22 Şi cine jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe cel care şade pe el.
         23 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimion, dar lăsaţi la o parte părţile cele mai grele din Lege: dreptatea, îndurarea, credinţa. Acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi. 24 Călăuze oarbe! Voi strecuraţi ţânţarul, dar înghiţiţi cămila.
         25 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi curăţaţi exteriorul paharului şi al farfuriei, dar în interior sunt pline de jaf şi necumpătare. 26 Fariseu orb! Curăţă mai întâi interiorul paharului i ca să devină curat şi exteriorul lui.
         27 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Vă asemănaţi cu mormintele văruite care apar pe dinafară frumoase, dar în interior sunt pline cu oase de morţi şi cu toată putreziciunea. 28 Tot aşa şi voi, pe dinafară păreţi drepţi înaintea oamenilor, dar înăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi nelegiuire.
         29 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi zidiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi monumentele drepţilor 30 şi spuneţi: «Dacă am fi trăit în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost complici cu ei la vărsarea sângelui profeţilor». 31 Astfel voi înşivă daţi mărturie împotriva voastră că sunteţi fiii celor ce au ucis profeţii! 32 Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri.
         33 Şerpilor, pui de vipere! Cum veţi scăpa de condamnarea la iad? 34 Iată, tocmai de aceea trimit la voi profeţi, înţelepţi şi cărturari. Pe unii dintre ei îi veţi ucide şi îi veţi răstigni, pe alţii îi veţi biciui în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din cetate în cetate, 35 ca să cadă asupra voastră tot sângele nevinovat vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia j, pe care l-aţi ucis între sanctuar şi altar. 36 Adevăr vă spun: toate acestea vor veni peste această generaţie.

    Isus plânge asupra Ierusalimului
    (Lc 13,34-35)
        37 Ierusalime, Ierusalime, care omori profeţii şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi, aşa cum găina îşi adună puii sub aripi, şi n-ai voit! 38 Iată, casa voastră va fi lăsată pustie. 39 Căci vă spun: nu mă veţi mai vedea de acum până când veţi zice: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului".

     

    Note de subsol


    a Catedra lui Moise era scaunul (din piatră sau lemn) de pe care învăţătorii legii interpretau Scripturile (numite şi Legea lui Moise) şi transmiteau tradiţiile rabinice.
    b Unele manuscrise omit: şi greu de purtat.
    c Filacteriile sunt cutiuţe de formă cubică, făcute din piele, în care sunt închise bucăţi de pergament având înscrise pe ele textele în ebraică din Ex 13,1-10.11-16 şi Dt 6,4-9; 9,13-21. Ele erau legate pe braţul stâng în dreptul inimii şi pe frunte (cf. Ex 13,9). Orice evreu evlavios le poartă şi astăzi în timpul rugăciunii de dimineaţă.
    d Lit.: mai-marele meu şi prin extensiune învăţătorul meu. Titlu onorific în aramaică: rab = mare, învăţător. Era folosit cu pronume posesiv la persoana I: rabbi singular şi raban la plural. În sec. al II-lea va căpăta şi sensul de "doctor în Lege", titlu conferit printr-o ceremonie oficială. Titlul este folosit şi pentru autorităţile publice, având aceeaşi nuanţă ca my Lord (engl.) sau mon Seigneur (fr.), denotând o aureolă de un discret prestigiu cu care un personaj era înconjurat în cercul admiratorilor.
    e În afara sensului natural, termenul tată este folosit la origini numai pentru cei trei patriarhi Abraham, Isaac şi Iacob aşa cum "mamă" se atribuia străbunicelor Israelului: Sara, Rebeca, Lea şi Rahela. Cu timpul, abba a devenit un titlu onorific rezervat învăţătorilor celebri ai Legii sau oamenilor cu vază. Prin învăţătura sa, Isus nu neagă legăturile de paternitate spirituală între învăţător şi discipol, ci îi avertizează pe discipoli împotriva spiritului de ambiţie pe care îl observă la farisei şi cărturari.
    f Puţine manuscrise au v. 14: Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi. Voi mâncaţi casele văduvelor şi vă rugaţi îndelung cu prefăcătorie. Pentru aceasta veţi primi o condamnare mai aspră. Textul este luat probabil din Mc 12,40 şi Lc 20,47.
    g Lit.: când a devenit, îl faceţi fiu al Gheenei.
    h Unele manuscrise importante au: proşti şi orbi, probabil pentru a păstra paralelismul cu v. 17.
    i Multe manuscrise importante adaugă: şi al farfuriei.
    j Lit.: Iahve binecuvântează. Despre uciderea lui Zaharia vezi 2Cr 24,20-21.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro