III. PREDICA DE PE MUNTE
Introducere
Capitolul 5
1 Văzând mulțimile, [Isus] s-a urcat pe munte
a și, după ce s-a așezat, s-au apropiat de el discipolii săi.
2 Și, deschizându-și gura, îi învăța zicând:
Fericirile
(Lc 6,20-23)
3 "Fericiți cei săraci în duh
b,
pentru că a lor este împărăția cerurilor.
4 Fericiți cei care plâng,
pentru că ei vor fi consolați.
5 Fericiți cei blânzi,
pentru că ei vor moșteni pământul
c.
6 Fericiți cei cărora le este foame și sete de dreptate
pentru că ei vor fi săturați.
7 Fericiți cei milostivi,
pentru că ei vor afla milostivire.
8 Fericiți cei cu inima curată,
pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.
9 Fericiți făcătorii de pace,
pentru că ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu.
10 Fericiți cei persecutați pentru dreptate,
pentru că a lor este împărăția cerurilor.
11 Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea.
12 Bucurați-vă și tresăltați de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri; căci tot așa i-au persecutat pe profeții dinaintea voastră.
Sarea pământului și lumina lumii(
Mc 9,50;
Lc 14,34-35)
13 Voi sunteți sarea pământului. Dacă sarea își pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni.
14 Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată pe munte.
15 Nici nu se aprinde o candelă
d și se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toți cei din casă.
16 Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri.
Isus și Legea 17 Să nu credeți că am venit să desființez Legea
e sau Profeții. Nu am venit să desființez, ci să împlinesc.
18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul și pământul, nici o iotă și nici o linioară nu va dispărea din Lege, până ce nu se vor împlini toate.
19 Așadar, dacă cineva va încălca una dintre aceste porunci mai mici și-i va învăța astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împărăția cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini și va învăța astfel, acesta va fi numit mare în împărăția cerurilor.
20 Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor.
Învățătura despre mânie 21 Ați auzit că s-a spus celor din vechime:
Să nu ucizi! Dacă cineva comite o crimă, va fi condamnat la judecată.
22 Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său, va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său prostule! va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune nebunule! va fi condamnat la focul Gheenei
f.
23 Așadar, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 lasă darul tău acolo, în fața altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău, și apoi vino să-ți oferi darul.
25 Împacă-te cu dușmanul tău repede, cât timp mai ești cu el pe drum, ca nu cumva dușmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului și să fii aruncat în închisoare.
26 Adevăr îți spun, nu vei ieși de acolo până când nu vei fi plătit ultimul ban
g.
Despre dorințele rele și adulter 27 Ați auzit că s-a spus:
Să nu comiți adulter.
28 Eu însă vă spun că oricine privește o femeie, dorind-o, a și comis adulter cu ea în inima lui.
29 Dacă ochiul tău drept te duce la păcat, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale, decât să-ți fie aruncat în Gheenă tot trupul.
30 Și dacă mâna dreaptă
h te duce la păcat, taie-o și arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă.
Despre divorț(
Mt 19,9;
Mc 10,11-12;
Lc 16,18)
31 S-a spus:
Cine își lasă femeia să-i dea act de despărțire.
32 Eu însă vă spun: oricine își lasă femeia, în afară de caz de desfrânare
i, o face să comită adulter și oricine se însoară cu una lăsată comite adulter.
Despre jurământ 33 Și ați mai auzit că s-a spus celor din vechime:
Să nu faci jurământ fals, ci
să ții jurămintele făcute înaintea Domnului.
34 Eu însă vă spun: să nu juri deloc. Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu.
35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege.
36 Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poți face nici un fir de păr alb sau negru.
37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus este de la Cel Rău.
Despre răzbunare(
Lc 6,29-30)
38 Ați auzit că s-a spus:
Ochi pentru ochi și
dinte pentru dinte j.
39 Eu însă vă spun: să nu vă împotriviți celui rău;
k ba mai mult, dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt.
40 Celui care vrea să te judece și să-ți ia tunica, lasă-i și mantaua
l,
41 iar dacă cineva te-ar constrânge să faci o mie de pași, mergi cu el două.
42 Celui care îți cere, dă-i, și nu întoarce spatele celui care vrea să ia de la tine cu împrumut.
Iubirea față de dușmani(
Lc 6,27-28.32-36)
43 Ați auzit că s-a spus:
Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe dușmanul tău.
44 Eu însă vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută,
45 ca să fiți fiii Tatălui vostru cel din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți.
46 Căci dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare nu fac același lucru și vameșii?
47 Și dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare nu fac același lucru și păgânii?
48 Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit.
Note de subsol
a După tradiţie, este o colină din apropierea Cafarnaumului, pe malul nordic al lacului Genezaret, numită astăzi Karnhattin. Evanghelistul nu ne dă o indicaţie topografică, ci mai degrabă una teologică.
b În contextul biblic, sărac este cel lipsit complet de mijloace materiale de subzistenţă, dar în duh recunoaşte totala sa dependenţă de Dumnezeu. Este contrară spiritului biblic interpretarea expresiei sărac în duh ca o posibilitate de posedare de bogăţii, sub pretextul dezlipirii inimii de ele.
c Unele manuscrise inversează v. 4 cu v. 5.
d Până în sec. al V-lea î.C. în Orient era folosit opaiţul din lut ars. După această perioadă apare şi opaiţul din bronz, cu diferite decoraţii. În orice casă, oricât de săracă, se ţinea candela mereu aprinsă, pe candelabru, semn că acea casă este locuită, iar stingerea candelei echivala cu dezastrul.
e La evrei, "Legea" era în sens strict decalogul, iar în sens larg era Tora sau Pentateuhul (primele cinci cărţi ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronomul). După tradiţia nescrisă a fariseilor şi cărturarilor, "Legea" cuprindea 613 porunci. Pe lângă "Legea lui Moise", după exil, s-a introdus legea orală cu o mulţime de prescripţii considerate uneori mai importante decât însăşi Tora. În evanghelii, "Legea" nu se confundă cu aceste prescripţii orale care sunt numite "tradiţii omeneşti".
f Legea lui Moise cere respectarea aproapelui, pedepsind în mod categoric pe cel care ar fi comis o vătămare corporală sau o crimă împotriva aproapelui (Num 35,16). Judecarea fiecărui caz era de competenţa bătrânilor cetăţii. Cazurile mai grele erau rezolvate (cf. Dt 17,8-13) de tribunalul districtual din cetăţile mai mari. Ultima instanţă era Sinedriul din Ierusalim căruia îi reveneau în special cazurile în care acuzatul ar fi fost un mare preot. Deşi Legea lui Moise nu prevedea în mod explicit pedepse pentru insultarea aproapelui, tradiţia rabinică avertiza împotriva izbucnirilor mânioase şi a insultelor: "Cine zice aproapelui său: sclavule! trebuie să fie alungat; cine îi zice bastardule! să primească patruzeci de lovituri; cine îi zice păgânule! să fie ucis" (Talmud). La fel spunea rabbi Ionatan: "Cine se mânie este stăpânit de toate puterile Gheenei". În învăţătura lui Isus, Legea veche nu este nici desfiinţată, nici modificată. El consideră că mânia şi insulta trebuie evitate cu aceeaşi grijă ca şi crima. Focul Gheenei este o expresie legată de amintirea jertfelor abominabile de copii în cinstea zeului Moloch practicate pe timpul lui Manase şi Ahaz (2Rg 23,10; 16,3 şi 21,6) în valea numită Ghe-Ben Hinnom, adică "Valea Fiilor lui Hinnom" sau metaforic "Valea Suspinului". Din dispreţ, evreii au transformat-o într-un loc unde se aruncau gunoaiele şi cadavrele condamnaţilor la moarte pentru a fi arse.
g Lit.: ultimul quadrant - monedă romană din cupru, a patra parte dintr-un as sau 1/64 dintr-un dinar.
h În literatura rabinică, mâna dreaptă este considerată mai activă şi deci mai importantă. Pentru a se păstra o estetică literară se vorbeşte şi de ochiul drept.
i Expresia este interpretată în trei moduri: 1) "orice lucru ruşinos", după Dt 24,1 în LXX pe care se bazează practica rabinică. În cazul acesta expresia ar permite divorţul pentru motive destul de uşoare; 2) "adulter", adică infidelitatea soţiei faţă de soţ, dar termenii folosiţi de Matei sunt diferiţi: pornéia = desfrânare, iar moihéa = adulter. În cazul în care se dă termenului pornéia sensul de adulter ar fi o contradicţie în termeni: fiind deja adulteră, femeia nu este expusă adulterului. De fapt o femeie prinsă în adulter, trebuia ucisă cu pietre (Lev 20,10; Dt 23,22; In 8,5); 3) "convieţuire ilegală", conform legislaţiei din Lev 18, 6-18 şi Fap 15,28-29. Isus interzice orice despărţire cu excepţia unei convieţuiri ilegale sau împotriva naturii (1Cor 7).
j Legea talionului, cunoscută şi la babilonieni (Codicele lui Hammurabi - sec. al XVIII-lea î.C.), este prezentată în Ex 21,23-25; Lev 24,19-20; Dt 19,21. Cazurile se referă la: acte de violenţă împotriva unei persoane, daune materiale şi morale. Principiul pe care se bazează această lege este echivalarea exactă între vină şi pedeapsă, temperând setea de răzbunare, care altfel ar fi fost nelimitată. Isus nu vrea să intre în disputa cazuistică a rabinilor, ci vrea să imprime discipolilor săi renunţarea la dreptul propriu din dragoste faţă de aproapele şi evanghelie.
k Sensul expresiei este: nu răspundeţi celui rău cu o faptă asemănătoare, violenţă pentru violenţă, daună pentru daună, nici măcar pe cale legală (legea talionului), ci fiţi gata să treceţi peste nedreptatea sau jignirea ce vi s-a făcut, renunţând la orice despăgubire, fie la aceea în bani, fie la aceea mai crudă, de a-l vedea pe cel vinovat suferind aceeaşi pagubă.
l Mantaua era pentru orientali o haină din stofă care se purta pe umeri în sezonul ploios şi rece şi era folosită de lumea săracă şi ca învelitoare în timpul nopţii. Pentru aceasta Legea prevedea ca cel care a luat drept garanţie mantaua unui datornic sărac să o restituie înainte de lăsarea serii (Ex 22,26-27; Dt 24,10-13). Tunica era o haină cu mâneci lungi (pentru femei) sau scurte (pentru bărbaţi), ajungând până la gleznă. De obicei era de culoare albă, se îmbrăca direct pe piele şi se lega la mijloc cu o centură.