DeiVerbum.ro

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 3

    1. Așadar, care este privilegiul iudeului sau care este utilitatea circumciziei?
    2. Este mare în toate privințele. Mai întâi pentru că lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu.
    3. Și ce dacă unii au fost infideli? Oare infidelitatea unora anulează fidelitatea lui Dumnezeu?
    4. Nicidecum! Dumnezeu este fidel, pe când orice om este mincinos, după cum este scris: Ca să fii găsit drept în cuvintele tale și să ieși învingător atunci când ești judecat.
    5. Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce să zicem? Oare este nedrept Dumnezeu când își arată mânia? Vorbesc ca om.
    6. Nicidecum! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea?
    7. Dar dacă prin minciuna mea se arată cu prisosință adevărul lui Dumnezeu spre gloria lui, atunci de ce mai sunt judecat ca păcătos?
    8. Atunci să facem oare cele rele ca să rezulte cele bune, așa cum ne bârfesc unii și ne acuză că noi am fi spus? Condamnarea lor este dreaptă.
    9. Și atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Căci, după cum am arătat mai înainte, și iudeii și grecii sunt sub păcat,
    10. după cum este scris: Nu este drept, nici măcar unul.
    11. Nu este nimeni înțelept, nu este nimeni care să-l caute pe Dumnezeu.
    12. Toți au rătăcit, împreună au ajuns niște stricați. Nu este nimeni care să facă binele, nu este nici măcar unul.
    13. Gâtlejul lor este un mormânt deschis, cu limbile lor au urzit înșelăciuni, venin de viperă [iese] de pe buzele lor.
    14. Gura lor e plină de blestem și amărăciune.
    15. Sunt sprinteni de picioare la vărsare de sânge.
    16. Nenorocire și jale e pe drumurile lor
    17. și calea păcii nu o cunosc.
    18. Înaintea ochilor lor nu există frică de Dumnezeu.
    19. Dar noi știm că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu,
    20. așa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat nici un om înaintea lui, căci prin Lege [vine] numai cunoașterea păcatului.
    21. Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii fiind mărturisită de Lege și de Profeți,
    22. acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credința în Isus Cristos pentru toți aceia care cred, căci nu este deosebire.
    23. De fapt, toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu,
    24. dar sunt justificați în mod gratuit de harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus.
    25. Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispășire pentru ca, prin credința în sângele său, să-și arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut,
    26. în timpul răbdării lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, așa încât să fie drept și să-l justifice pe cel care crede în Isus.
    27. Unde este, așadar, motivul de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin legea credinței.
    28. Căci noi credem că omul este justificat prin credință, fără faptele Legii.
    29. Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu și al păgânilor? Ba da, și al păgânilor,
    30. pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credință și pe cel necircumcis prin credință.
    31. Desființăm deci Legea prin credință? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.

    Privilegiile iudeilor nu sunt un avantaj

    Capitolul 3

    1 Așadar, care este privilegiul iudeului sau care este utilitatea circumciziei? 2 Este mare în toate privințele. Mai întâi pentru că lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. 3 Și ce dacă unii au fost infideli? Oare infidelitatea unora anulează fidelitatea lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Dumnezeu este fidel, pe când orice om este mincinos, după cum este scris:
        Ca să fii găsit drept în cuvintele tale
        și să ieși învingător atunci când ești judecat    .
    5 Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce să zicem? Oare este nedrept Dumnezeu când își arată mânia? a Vorbesc ca om. 6 Nicidecum! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Dar dacă prin minciuna mea se arată cu prisosință adevărul lui Dumnezeu spre gloria lui, atunci de ce mai sunt judecat ca păcătos? 8 Atunci să facem oare cele rele ca să rezulte cele bune, așa cum ne bârfesc unii și ne acuză că noi am fi spus? Condamnarea lor este dreaptă.

    Nimeni nu-i drept

        9 Și atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Căci, după cum am arătat mai înainte, și iudeii și grecii sunt sub păcat, 10 după cum este scris:
        Nu este drept, nici măcar unul.
    11    Nu este nimeni înțelept,
        nu este nimeni care să-l caute pe Dumnezeu.
    12    Toți au rătăcit, împreună au ajuns niște stricați.
        Nu este nimeni care să facă binele,
        nu este     b nici măcar unul.
    13    Gâtlejul lor este un mormânt deschis,
        cu limbile lor au urzit înșelăciuni,
        venin de viperă [iese] de pe buzele lor.
    14    Gura lor e plină de blestem și amărăciune.
    15    Sunt sprinteni de picioare la vărsare de sânge.
    16    Nenorocire și jale e pe drumurile lor
    17    și calea păcii nu o cunosc.
    18    Înaintea ochilor lor
        nu există frică de Dumnezeu     c.
    19 Dar noi știm că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu, 20 așa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat nici un om înaintea lui, căci prin Lege [vine] numai cunoașterea păcatului.

    Justificarea prin credință

        21 Acum însă, dreptatea d lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii fiind mărturisită de Lege și de Profeți, 22 acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credința în Isus Cristos pentru toți aceia care cred, căci nu este deosebire. 23 De fapt, toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu, 24 dar sunt justificați e în mod gratuit de harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus. 25 Pe acesta Dumnezeu l-a pus f ca jertfă de ispășire pentru ca, prin credința în sângele său, să-și arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut, 26 în timpul răbdării lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, așa încât să fie drept și să-l justifice pe cel care crede în Isus g.
         27 Unde este, așadar, motivul de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin legea credinței. 28 Căci noi credem că omul este justificat prin credință, fără faptele Legii. 29 Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu și al păgânilor? Ba da, și al păgânilor, 30 pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credință și pe cel necircumcis prin credință. 31 Desființăm deci Legea prin credință? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.

     

    Note de subsol

    a Termenul grec orghé descrie pornirea agresivă a unui om împotriva altcuiva. Această atitudine este considerată negativă din cele mai vechi timpuri, atât de lumea păgână (este binecunoscută poziţia filozofilor stoici greci), cât şi de VT (Prov 15,18; 16,32). Atribuită lui Dumnezeu, mânia este un antropomorfism motivat de faptul că Dumnezeu urăşte păcatul şi el singur poate să răsplătească binele. Sfântul Paul insistă asupra temei mâniei divine, în special în 1Tes şi Rom. Mânia divină, în teologia sfântului Paul, declară condamnarea păcatului, iar timpul mâniei înseamnă judecata escatologică începută deja prin Cristos. De fapt, este vorba aici de misterul dreptăţii divine care, pentru cei care cred în Cristos, devine mântuire, iar pentru cei care nu cred, devine condamnare.
    b În unele manuscrise lipseşte: nu este.
    c Sfântul Paul citează Ps 36,2b după forma greacă a LXX. De fapt, textul ebraic are: Cel rău cloceşte nelegiuirea în inima sa şi frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lui. Unii comentatori, ţinând cont numai de partea a doua a versetului în ebraică, aplică pronumele posesiv "lui" la ochii lui Dumnezeu. Dar această interpretare este greşită, neţinând cont de context; de fapt, atât în textul ebraic, cât şi în cel grec: nu există frică de Dumnezeu înaintea ochilor celui (celor) păcătos.
    d Nu este uşor să găsim în limba noastră o corespondenţă terminologică pentru expresiile folosite de sfântul Paul. Termenul "îndreptăţire" pare să accentueze doar sensul juridic. În schimb, termenul "justificare" este deja consacrat în teologia catolică încă de la controversa cu Luther şi a devenit un termen tehnic pentru descrierea acestui aspect al mântuirii. În traducerea noastră vom folosi cu predilecţie termenul justificare, dar, ţinând cont de limbajul teologic local, vom folosi şi termenul îndreptăţire. "Justificarea" este o temă fundamentală a teologiei sfântului Paul, dezbătută în cadrul controversei cu iudaizanţii (Gal 2,11-21). Aceştia consideră situaţia lor de circumcişi şi de posesori ai Legii drept o "justificare" pentru mântuire. Sfântul Paul le demonstrează că nici circumcizia şi nici Legea nu-i poate justifica, întrucât nimeni nu poate respecta întru totul exigenţele Legii (Rom 2,13; 3,21; 4,6). Pornind de la această stare generală de păcat (în care sunt şi evreii şi păgânii Rom 1-3), Apostolul arată că singura justificare o poate da numai Dumnezeu prin Cristos. Această dikaiosyne Theou = justificarea divină (Rom 3,21) este înţeleasă ca o unitate de judecată şi har prin care Dumnezeu, printr-un act de iertare datorită jertfei lui Cristos (Rom 3,25-26; 5,9-10; 2Cor 5,18; Gal 3,13), îl face pe om "conform chipului Fiului său" (Rom 8,29). Fiind un dar gratuit al lui Dumnezeu, justificarea trebuie acceptată prin credinţă (o acceptare totală a evangheliei şi persoanei lui Cristos), şi prin botez, care-l înalţă pe om la condiţia de fiu şi-l angajează la o viaţă nouă însufleţită de Duhul Sfânt (Rom 8,10) ce se va dezvolta până la împlinirea definitivă escatologică (Rom 8,11.30). În acest caz este imposibilă interpretarea protestantă care consideră că justificarea prin credinţă (sola fide) exclude importanţa faptelor bune.
    e În urma păcatului lui Adam, toţi oamenii sunt în starea de păcat şi, oricât s-ar strădui, omul nu se poate justifica înaintea lui Dumnezeu. Mântuirea nu depinde de apartenenţa la poporul ales (în circumcizie şi în faptul de a fi primit Legea şi a asculta de ea), ci într-o decizie suverană şi plină de bunăvoinţă din partea lui Dumnezeu prin care el îşi arată fidelitatea faţă de promisiunile sale (Rom 4,9 ş.u.). Astfel omul, fie iudeu, fie păgân, primeşte darul mântuirii numai prin credinţa în Isus Cristos (Rom 3,21-31; Gal 2,16-21; 3,6-29).
    f Termenul indică expunerea lui Cristos pe cruce, în văzul tuturor.
    g Multe manuscrise adaugă: Cristos, sau: Domnul nostru Isus Cristos, altele omit: în Isus.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro