1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

Capitolul 3

    1. Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii fiind mărturisită de Lege și de Profeți,
    1. acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credința în Isus Cristos pentru toți aceia care cred, căci nu este deosebire.
    1. De fapt, toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu,
    1. dar sunt justificați în mod gratuit de harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus.
    1. Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispășire pentru ca, prin credința în sângele său, să-și arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut,
    1. în timpul răbdării lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, așa încât să fie drept și să-l justifice pe cel care crede în Isus.
    1. Unde este, așadar, motivul de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin legea credinței.
    1. Căci noi credem că omul este justificat prin credință, fără faptele Legii.
    1. Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu și al păgânilor? Ba da, și al păgânilor,
    1. pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credință și pe cel necircumcis prin credință.

Privilegiile iudeilor nu sunt un avantaj

Capitolul 3



Justificarea prin credință

    21 Acum însă, dreptatea d lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii fiind mărturisită de Lege și de Profeți, 22 acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credința în Isus Cristos pentru toți aceia care cred, căci nu este deosebire. 23 De fapt, toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu, 24 dar sunt justificați e în mod gratuit de harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus. 25 Pe acesta Dumnezeu l-a pus f ca jertfă de ispășire pentru ca, prin credința în sângele său, să-și arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut, 26 în timpul răbdării lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, așa încât să fie drept și să-l justifice pe cel care crede în Isus g.
     27 Unde este, așadar, motivul de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin legea credinței. 28 Căci noi credem că omul este justificat prin credință, fără faptele Legii. 29 Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu și al păgânilor? Ba da, și al păgânilor, 30 pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credință și pe cel necircumcis prin credință.

 

Note de subsol


d Nu este uşor să găsim în limba noastră o corespondenţă terminologică pentru expresiile folosite de sfântul Paul. Termenul "îndreptăţire" pare să accentueze doar sensul juridic. În schimb, termenul "justificare" este deja consacrat în teologia catolică încă de la controversa cu Luther şi a devenit un termen tehnic pentru descrierea acestui aspect al mântuirii. În traducerea noastră vom folosi cu predilecţie termenul justificare, dar, ţinând cont de limbajul teologic local, vom folosi şi termenul îndreptăţire. "Justificarea" este o temă fundamentală a teologiei sfântului Paul, dezbătută în cadrul controversei cu iudaizanţii (Gal 2,11-21). Aceştia consideră situaţia lor de circumcişi şi de posesori ai Legii drept o "justificare" pentru mântuire. Sfântul Paul le demonstrează că nici circumcizia şi nici Legea nu-i poate justifica, întrucât nimeni nu poate respecta întru totul exigenţele Legii (Rom 2,13; 3,21; 4,6). Pornind de la această stare generală de păcat (în care sunt şi evreii şi păgânii Rom 1-3), Apostolul arată că singura justificare o poate da numai Dumnezeu prin Cristos. Această dikaiosyne Theou = justificarea divină (Rom 3,21) este înţeleasă ca o unitate de judecată şi har prin care Dumnezeu, printr-un act de iertare datorită jertfei lui Cristos (Rom 3,25-26; 5,9-10; 2Cor 5,18; Gal 3,13), îl face pe om "conform chipului Fiului său" (Rom 8,29). Fiind un dar gratuit al lui Dumnezeu, justificarea trebuie acceptată prin credinţă (o acceptare totală a evangheliei şi persoanei lui Cristos), şi prin botez, care-l înalţă pe om la condiţia de fiu şi-l angajează la o viaţă nouă însufleţită de Duhul Sfânt (Rom 8,10) ce se va dezvolta până la împlinirea definitivă escatologică (Rom 8,11.30). În acest caz este imposibilă interpretarea protestantă care consideră că justificarea prin credinţă (sola fide) exclude importanţa faptelor bune.
e În urma păcatului lui Adam, toţi oamenii sunt în starea de păcat şi, oricât s-ar strădui, omul nu se poate justifica înaintea lui Dumnezeu. Mântuirea nu depinde de apartenenţa la poporul ales (în circumcizie şi în faptul de a fi primit Legea şi a asculta de ea), ci într-o decizie suverană şi plină de bunăvoinţă din partea lui Dumnezeu prin care el îşi arată fidelitatea faţă de promisiunile sale (Rom 4,9 ş.u.). Astfel omul, fie iudeu, fie păgân, primeşte darul mântuirii numai prin credinţa în Isus Cristos (Rom 3,21-31; Gal 2,16-21; 3,6-29).
f Termenul indică expunerea lui Cristos pe cruce, în văzul tuturor.
g Multe manuscrise adaugă: Cristos, sau: Domnul nostru Isus Cristos, altele omit: în Isus.
copiere simplă
copiere cu trimitere
copiere cu formatare

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16


 
© 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro