1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 5

    1. Aşadar, justificaţi prin credinţă, avem pace de la Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos,
    2. prin care am obţinut, în credinţă, [posibilitatea] de a ajunge la acest har în care ne aflăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu.
    3. Dar nu numai [atât], ci ne lăudăm în încercări, ştiind că încercarea aduce răbdare,
    4. răbdarea virtute, virtutea speranţă,
    5. iar speranţa nu înşală pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.
    6. Într-adevăr, pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi.
    7. De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară.
    8. Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi [prin faptul] că, încă pe când eram păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.
    9. Aşadar, cu atât mai mult acum, când suntem justificaţi prin sângele lui, vom fi mântuiţi prin el de mânie,
    10. deoarece dacă, duşmani fiind, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui.
    11. Dar nu numai atât, ci ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care acum am primit reconcilierea.
    12. De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi, prin păcat, moartea şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit...
    13. De fapt, până la Lege păcatul era în lume, dar păcatul nu este imputat cât timp nu este Legea.
    14. Totuşi, moartea a domnit de la Adam şi până la Moise chiar şi peste cei care nu păcătuiseră după exemplul greşelii lui Adam, care este chipul celui care trebuie să vină.
    15. Însă darul nu este la fel cu greşeala: căci dacă prin greşeala unuia singur au murit cei mulţi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosinţă asupra celor mulţi.
    16. Şi darul nu este la fel cu ce a adus acel unul care a păcătuit, căci judecata de la acel unul a dus la condamnare, pe când harul, de la multe greşeli, a dus la justificare.
    17. Într-adevăr, dacă moartea prin greşeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosinţă harul şi darul justificării vor domni în viaţă prin unul singur, Isus Cristos.
    18. Aşadar, după cum prin greşeala unuia singur condamnarea [a ajuns] la toţi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate al unuia singur [a ajuns] la toţi oamenii justificarea care dă viaţă.
    19. Într-adevăr, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.
    20. Legea a venit şi ea ca să se înmulţească greşeala, dar unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul
    21. pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, la fel harul să domnească prin justificarea ce duce la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

    2. DE LA MOARTE LA VIAŢĂ

    Roadele justificării

    Capitolul 5

    1 Aşadar, justificaţi prin credinţă, avem pace de la Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, 2 prin care am obţinut, în credinţă a, [posibilitatea] de a ajunge la acest har în care ne aflăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu. 3 Dar nu numai [atât], ci ne lăudăm în încercări, ştiind că încercarea aduce răbdare, 4 răbdarea virtute b, virtutea speranţă, 5 iar speranţa nu înşală pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.
         6 Într-adevăr c, pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi. 7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi [prin faptul] că, încă pe când eram păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. 9 Aşadar, cu atât mai mult acum, când suntem justificaţi prin sângele lui, vom fi mântuiţi prin el de mânie, 10 deoarece dacă, duşmani fiind, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui. 11 Dar nu numai atât, ci ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care acum am primit reconcilierea d.

    Adam şi Cristos

        12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi, prin păcat, moartea şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit... e
         13 De fapt, până la Lege păcatul era în lume, dar păcatul nu este imputat cât timp nu este Legea. 14 Totuşi, moartea a domnit de la Adam şi până la Moise chiar şi peste cei care nu păcătuiseră după exemplul greşelii lui Adam, care este chipul celui care trebuie să vină.
         15 Însă darul nu este la fel cu greşeala: căci dacă prin greşeala unuia singur au murit cei mulţi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosinţă asupra celor mulţi. 16 Şi darul nu este la fel cu ce a adus acel unul care a păcătuit, căci judecata de la acel unul a dus la condamnare, pe când harul, de la multe greşeli, a dus la justificare. 17 Într-adevăr, dacă moartea prin greşeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosinţă harul şi darul justificării vor domni în viaţă prin unul singur, Isus Cristos.
         18 Aşadar, după cum prin greşeala unuia singur condamnarea [a ajuns] la toţi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate f al unuia singur [a ajuns] la toţi oamenii justificarea care dă viaţă. 19 Într-adevăr, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi. 20 Legea a venit şi ea ca să se înmulţească greşeala, dar unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul 21 pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, la fel harul să domnească prin justificarea ce duce la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

     

    Note de subsol


    a Câteva manuscrise mai importante omit: în credinţă.
    b Termenul grec dokimé vine din familia de cuvinte care desemnează "încercare". În această formă este folosit numai de sfântul Paul şi are sensul de "încercare trecută cu succes", "virtute probată", deci capacitate dobândită prin trecerea repetată cu succes a încercărilor de diferite feluri, specificată de context.
    c O serie de manuscrise transformă fraza într-o frază condiţională: dacă, pe când eram neputincioşi...
    d Termenul grec katallagé, în greaca clasică, însemna "schimbare în relaţiile umane", foarte aproape ca sens de "amnistie". Este posibil ca, pornind de la faptul istoric al proclamării unei reconcilieri generale de către Cezar la reconstruirea Corintului în anul 44 î.C. (permiţând astfel evreilor, liberţilor, orientalilor şi condamnaţilor să vină să populeze noul oraş), Paul să aplice această imagine acţiunii lui Dumnezeu care ne-a reconciliat prin Cristos.
    e Din motive retorice, sfântul Paul introduce aici o paranteză explicativă, reluând argumentul la v. 18.
    f Sfântul Paul se referă aici nu la dreptatea personală a lui Isus, ci la restabilirea dreptăţii în urma dezechilibrului provocat de greşeala primului om.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro