VII. PĂTIMIREA ȘI MOARTEA LUI ISUS
Complotul împotriva lui Isus
(Mt 26,1-5.14-16; Mc 14,1-2.10-11; In 11,47-53)
Capitolul 22
Isus pe Muntele Măslinilor(
Mt 26,36-46;
Mc 14,32-42)
39 Apoi a ieșit și a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau.
40 Ajungând în acel loc, le-a spus: "Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!"
41 El s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și, îngenunchind, se ruga:
42 "Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul
e acesta de la mine, dar nu voința mea, ci a ta să se facă!"
43 Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit.
44 Și, intrând în agonie
f, se ruga și mai stăruitor, iar sudoarea lui, care cădea pe pământ, s-a făcut ca picăturile de sânge
g.
45 Când s-a ridicat de la rugăciune, a venit la discipoli și i-a găsit dormind din cauza tristeții
46 și le-a zis: "De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă ca să nu intrați în ispită!"
Note de subsol
e Ideea unui "potir al destinului" este reflectată în "potirul morţii", care se găseşte în Targumul lui Ieremia referitor la Gen 4,23. Expresia aceasta arată repulsia naturală a lui Isus faţă de destinul care-l aşteaptă. Nicăieri în tradiţia evanghelică umanitatea lui Isus nu este atât de evidentă ca aici. Chinul şi moartea sunt şi rămân rele. Chiar şi Isus, în mod spontan, le respinge. Isus nu ascunde acest sentiment, ci îl exprimă în mod deschis lui Dumnezeu. Nu este totuşi învins de frică şi nelinişte, ci se adresează lui Dumnezeu în rugăciune.
f Termenul grec agonia se găseşte numai aici în NT şi exprimă, în primul rând, efortul sufletului pentru a ajunge la victorie. Este cunoscut şi în sensul de stare psihică, asociată cu o teamă sau nelinişte, provocată de un obstacol necunoscut sau de o experienţă nouă.
g Unele manuscrise transferă v. 43-44 după Mt 26,39. Alte câteva manuscrise le omit.