Pescuirea minunată. Cei dintâi discipoli
(Mt 4,18-22; Mc 1,16-20)
Capitolul 5
1 Pe când mulțimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret,
2 a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâți din ele, spălau năvoadele.
3 Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la mal. Așezându-se, învăța mulțimile din barcă.
4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: "Înaintează în larg și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit!"
5 Răspunzând, Simon i-a spus: "Învățătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele".
6 Și, făcând aceasta, au prins așa o mare mulțime de pești încât li se rupeau năvoadele.
7 Atunci au făcut semne însoțitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit și au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde.
8 Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus spunând: "Îndepărtează-te de mine, Doamne, căci sunt un om păcătos".
9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el și pe toți care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o,
10 la fel și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoțitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: "Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni".
11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe el.