Vindecarea unui om paralizat
(Mt 9,1-8; Lc 5,17-26)
Capitolul 2
Spicele rupte și respectarea sâmbetei(
Mt 12,1-8;
Lc 6,1-5)
23 Într-o zi de sâmbătă, el trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice.
24 Atunci fariseii i-au spus: "Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbătă?"
25 Iar el le-a spus: "Nu ați citit niciodată ce a făcut David când ducea lipsă și i-a fost foame lui și celor care erau cu el,
26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar
e și a mâncat pâinile ofrandei
f pe care nu aveau voie să le mănânce decât preoții și a dat și celor care erau cu el?"
27 Și le-a spus: "Sâmbăta a fost făcută pentru om și nu omul pentru sâmbătă;
28 pentru că Fiul Omului este stăpân și al sâmbetei".
Note de subsol
e Unele manuscrise omit: pe vremea marelui preot Abiatar, probabil pentru a evita dificultatea problemei pe care o ridică. Marele preot de la sanctuarul de la Nob, care l-a primit pe David (1Sam 21,1-9), se numea Ahimelek. Fiul acestuia se numea Abiatar şi a fost mare preot în timpul domniei lui David. Tradiţia îi atribuie lui aceste evenimente anterioare perioadei de domnie a lui David.
f Cele douăsprezece pâini nedospite care erau puse în faţa arcei alianţei în fiecare sâmbătă (Ex 25,30; 35,13; 39;36; 40,23). Instrucţiunile lui Moise pentru cortul din pustiu cereau ca aceste pâini să fie puse pe o masă din lemn de salcâm, în faţa lui Iahve, şi să fie reînnoite săptămânal ca o jertfă adusă lui Dumnezeu, în semn de recunoştinţă pentru darurile primite şi ca un sigiliu al alianţei, însă nu erau considerate ca servind drept hrană pentru Dumnezeu. Numai preoţii puteau să consume pâinile, după ce le înlocuiau cu cele proaspete (Lev 24, 5-9).