Parabola semănătorului
(Mt 13,1-23; Lc 8,4-15)
Capitolul 4
Liniștirea furtunii(
Mt 8,23-27;
Lc 8,22-25)
35 În aceeași zi, după ce s-a înserat, le-a spus: "Să trecem pe țărmul celălalt!"
36 Și, părăsind mulțimea, l-au luat așa cum era în barcă. Erau și alte bărci cu el.
37 Și a venit o mare furtună
f, iar valurile izbeau în barcă încât aproape se umpluse.
38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi
g. Atunci l-au trezit și i-au spus: "Învățătorule, nu-ți pasă că pierim?"
39 Trezindu-se, a certat vântul și a spus mării: "Potolește-te! Taci!" Și vântul a încetat și s-a făcut liniște mare.
40 Atunci le-a spus: "De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?"
41 Dar ei au fost cuprinși de teamă mare și spuneau unii către alții: "Cine este oare acesta, că și vântul și marea îl ascultă?"
Note de subsol
f Lit.: furtună de vânt.
g Lit.: pernă. Ar putea fi vorba de acel scăunel aşezat în partea de dinapoi a bărcii, construit din lemn şi căptuşit cu piele, folosit şi pentru sprijinirea capului.