Evanghelia după Sfântul Marcu

Capitolul 6

45. Îndată i-a zorit pe discipolii săi să urce în barcă și să meargă înaintea lui spre ținutul dinspre Betsaida până ce va fi dat drumul mulțimii.
46. După ce s-a despărțit de ei, a plecat pe munte ca să se roage.
47. Când s-a făcut seară, barca era în mijlocul mării, iar el, singur pe uscat.
48. Văzându-i cum se chinuiau să vâslească, deoarece vântul le era împotrivă, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând pe mare. Și voia să treacă pe lângă ei.
49. Iar când l-au văzut umblând pe mare, au crezut că este o fantasmă și au început să strige,
50. căci toți l-au văzut și erau îngroziți. El, însă, a vorbit îndată cu ei și le-a spus: "Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!"
51. Apoi, s-a urcat la ei în barcă și vântul a încetat, iar ei erau peste măsură de uluiți în sine,
52. căci nu înțeleseseră nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietrită.

Isus la Nazaret
(Mt 13,53-58; Lc 4,16-30)

Capitolul 6