Isus la Nazaret
(Mt 13,53-58; Lc 4,16-30)
Capitolul 6
Misiunea apostolilor
(Mt 10,1.5-15; Lc 9,1-6)
Apoi, cutreiera satele din jur învățând. 7 I-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate.
8 Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la brâu,
9 dar încălțați cu sandale și: "să nu purtați două tunici"
a.
10 Apoi le-a spus: "Dacă intrați într-o casă, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela,
11 iar dacă nu veți fi primiți
b în vreun loc și nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturați praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor.
12 Ei au plecat și au predicat ca [oamenii] să se convertească.
13 Și alungau mulți diavoli, ungeau cu untdelemn mulți bolnavi și-i vindecau.
Note de subsol
a În textul original grec se păstrează vorbirea directă. Porunca lui Isus scoate în evidenţă că misiunea apostolilor este urgentă (sunt permise sandalele şi se interzice a doua tunică pentru a se putea deplasa mai uşor) şi are un caracter sacru (în Talmud se interzice intrarea în templu cu toiag, sandale şi desagă, locul fiind sfânt).
b Lit.: dacă un loc nu vă primeşte.