Evanghelia după Sfântul Matei

Parabola lucrătorilor în vie

Capitolul 20

¹ Împărăția cerurilor este asemenea stăpânului care a ieșit dis-de-dimineață ca să angajeze lucrători în via sa. ² După ce s-a înțeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. ³ Ieșind la ceasul al treilea ^a, a văzut pe alții stând în piață ^{b 4} și le-a spus: «Mergeți și voi în vie și vă voi da ce vi se cuvine». ⁵ Iar ei au plecat.
    Din nou a ieșit pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. ⁶ Apoi a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea și a găsit pe alții stând și le-a spus: «De ce stați aici toată ziua degeaba?» ⁷ I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a angajat. El le-a zis: «Mergeți și voi în vie!»
     ⁸ Când s-a lăsat seara, stăpânul viei a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi». ⁹ Venind cei de la ceasul al unsprezecelea au primit câte un dinar. ¹⁰ Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit și ei câte un dinar. ¹¹ Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului ¹² zicând: «Aceștia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi care am suportat greutatea zilei și arșița». ¹³ Dar el a răspuns unuia dintre ei: «Prietene, nu te nedreptățesc. Oare nu ne-am înțeles cu un dinar? ¹⁴ Ia ceea ce este al tău și du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca și ție. ¹⁵ N-am dreptul să fac ceea ce vreau cu bunurile mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?» ¹⁶ Astfel ultimii vor fi primii, iar primii [vor fi] ultimii".

 

Note de subsol

---

^a În Orient, ziua de lucru începea la răsăritul soarelui considerat ca prima oră a zilei. Ziua se sfârşea la apariţia primelor stele, când se considera că este ora a douăsprezecea.
^b Unele manuscrise adaugă: degeaba.