Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov

Capitolul 3

11. Oare izvorul aruncă din aceeași vână, și apa dulce și pe cea amară?
12. Nu cumva poate smochinul, fraților, să facă măsline, sau vița de vie să facă smochine? Tot așa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
13. Cine este, între voi, înțelept și priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândețea înțelepciunii.
14. Iar dacă aveți râvnire amară și zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudați, nici nu mințiți împotriva adevărului.
15. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică.
16. Deci, unde este pizmă și zavistie, acolo este neorânduială și orice lucru rău.
17. Iar înțelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi pașnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică și nefățarnică.
18. Și roada dreptății se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea.

Capitolul 4

1. De unde vin războaiele și de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?
2. Poftiți și nu aveți; ucideți și pizmuiți și nu puteți dobândi ce doriți; vă sfătuiți și vă războiți, și nu aveți, pentru că nu cereți.
3. Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca voi să risipiți în plăceri.
4. Preadesfrânaților! Nu știți, oare, că prietenia lumii este dușmănie față de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu.
5. Sau vi se pare că Scriptura grăiește în deșert? Duhul, care sălășluiește în noi, ne poftește spre zavistie?
6. Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har".