Capitolul 10
Apocalipsa 101 Și am văzut alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor și pe capul lui era curcubeul, iar fața lui strălucea ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc,Ps 96,2 Cant 5,15 Iz 1,27 Mt 17,2 Ap 1,15
2 și în mână avea o carte mică, deschisă. Și a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ,Ps 88,25
3 și a strigat cu glas puternic, precum răcnește leul. Iar când a strigat, cele șapte tunete au slobozit glasurile lor.
4 Și când au vorbit cele șapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer: „Pecetluiește cele ce au spus cele șapte tunete și nu le scrie.”Dn 8,26 Dn 12,4.9
5 Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ, și-a ridicat mâna dreaptă către cer,Dn 12,5.7
6 și s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a făcut cerul și cele ce sunt în cer și pământul și cele ce sunt pe pământ și marea și cele ce sunt în mare, că „timp nu va mai fi”,Ne 9,6
7 ci, în zilele când va grăi al șaptelea înger - când va fi să trâmbițeze - atunci va fi săvârșită taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, proorocilor.Dn 11,36 Ap 11,15
8 Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarăși a vorbit cu mine, zicând: „Mergi de ia cartea cea deschisă din mâna îngerului, care stă pe mare și pe pământ.”
9 Și m-am dus la înger și i-am zis să-mi dea cartea. Și mi-a răspuns: „Ia-o și mănânc-o și va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”Iz 2,8 Iz 3,1
10 Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o; și era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât.Iz 3,3
11 Și apoi mi-a zis: „Tu trebuie să proorocești, încă o dată, la popoare și la neamuri și la limbi și la mulți împărați.”
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Și am văzut un alt înger puternic coborând din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului său era curcubeul, fața lui era ca soarele, iar picioarele lui, ca niște stâlpi de foc.
1 Și am văzut alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor și pe capul lui era curcubeul, iar fața lui strălucea ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc,
2 El avea în mână o carte mică, deschisă. Și-a pus piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ
2 și în mână avea o carte mică, deschisă. Și a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ,
3 și a strigat cu glas puternic, așa cum rage leul. Când a strigat el, au răsunat cu vuiet cele șapte tunete,
3 și a strigat cu glas puternic, precum răcnește leul. Iar când a strigat, cele șapte tunete au slobozit glasurile lor.
4 iar când au răsunat cele șapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit un glas din cer, spunând: „Sigilează ceea ce au vorbit cele șapte tunete și nu le scrie!”.
4 Și când au vorbit cele șapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer: „Pecetluiește cele ce au spus cele șapte tunete și nu le scrie.”
5 Atunci, îngerul pe care-l văzusem stând [în picioare] pe mare și pe uscat și-a ridicat mâna dreaptă spre cer
5 Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ, și-a ridicat mâna dreaptă către cer,
6 și a jurat pe cel care este viu în vecii vecilor,
pe cel care a creat cerul și cele ce sunt pe el,
pământul și cele ce sunt pe el,
marea și cele ce sunt în ea:
„Nu va mai fi timp!”.
6 și s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a făcut cerul și cele ce sunt în cer și pământul și cele ce sunt pe pământ și marea și cele ce sunt în mare, că „timp nu va mai fi”,
7 Însă în zilele când va vorbi cel de-al șaptelea înger, când va fi gata să sune din trâmbiță, se va împlini misterul lui Dumnezeu, așa cum le-a vestit el slujitorilor săi, profeților.
7 ci, în zilele când va grăi al șaptelea înger - când va fi să trâmbițeze - atunci va fi săvârșită taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, proorocilor.
8 Și glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou, spunând: „Du-te și ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!”.
8 Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarăși a vorbit cu mine, zicând: „Mergi de ia cartea cea deschisă din mâna îngerului, care stă pe mare și pe pământ.”
9 M-am dus la înger, spunându-i să-mi dea cartea cea mică, dar el mi-a zis: „Ia-o și mănânc-o! Va fi amară pentru stomacul tău, dar în gură va fi dulce ca mierea”.
9 Și m-am dus la înger și i-am zis să-mi dea cartea. Și mi-a răspuns: „Ia-o și mănânc-o și va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
10 Atunci am luat cartea cea mică din mâna îngerului și am mâncat-o. Ea era în gura mea dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o, mi s-a umplut stomacul de amărăciune.
10 Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o; și era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât.
11 Apoi mi-a zis: „Trebuie să profețești din nou cu privire la popoare, națiuni, limbi și multe regate”.
11 Și apoi mi-a zis: „Tu trebuie să proorocești, încă o dată, la popoare și la neamuri și la limbi și la mulți împărați.”
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Și am văzut alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor și pe capul lui era curcubeul, iar fața lui strălucea ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc,
1 Καὶ εἶδον ἄγγελον ἰσχυρὸν καταβαίνοντα ἐκ τοῦ οὐρανοῦ, περιβεβλημένον νεφέλην, καὶ ἡ ἶρις ἐπὶ τῆς κεφαλῆς αὐτοῦ, καὶ τὸ πρόσωπον αὐτοῦ ὡς ὁ ἥλιος, καὶ οἱ πόδες αὐτοῦ ὡς στύλοι πυρός∙
2 și în mână avea o carte mică, deschisă. Și a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ,
2 καὶ ἔχων ἐν τῇ χειρὶ αὐτοῦ βιβλίον ἀνεῳγμένον∙ καὶ ἔθηκεν τὸν πόδα αὐτοῦ τὸν δεξιὸν ἐπὶ τῆς θαλάσσης, τὸν δὲ εὐώνυμον ἐπὶ τῆς γῆς,
3 și a strigat cu glas puternic, precum răcnește leul. Iar când a strigat, cele șapte tunete au slobozit glasurile lor.
3 καὶ ἔκραξεν φωνῇ μεγάλῃ ὥσπερ λέων μυκᾶται∙ καὶ ὅτε ἔκραξεν, ἐλάλησαν αἱ ἑπτὰ βρονταὶ τὰς ἑαυτῶν φωνάς.
4 Și când au vorbit cele șapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer: „Pecetluiește cele ce au spus cele șapte tunete și nu le scrie.”
4 Καὶ ὅτε ἐλάλησαν αἱ ἑπτὰ βρονταί, ἔμελλον γράφειν∙ καὶ ἤκουσα φωνὴν ἐκ τοῦ οὐρανοῦ, λέγουσαν, Σφράγισον ἃ ἐλάλησαν αἱ ἑπτὰ βρονταί, καὶ μὴ αὐτὰ γράψῃς.
5 Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ, și-a ridicat mâna dreaptă către cer,
5 Καὶ ὁ ἄγγελος ὃν εἶδον ἑστῶτα ἐπὶ τῆς θαλάσσης καὶ ἐπὶ τῆς γῆς ἦρεν τὴν χεῖρα αὐτοῦ τὴν δεξιὰν εἰς τὸν οὐρανόν,
6 și s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a făcut cerul și cele ce sunt în cer și pământul și cele ce sunt pe pământ și marea și cele ce sunt în mare, că „timp nu va mai fi”,
6 καὶ ὤμοσεν τῷ ζῶντι εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων, ὃς ἔκτισεν τὸν οὐρανὸν καὶ τὰ ἐν αὐτῷ, καὶ τὴν γῆν καὶ τὰ ἐν αὐτῇ, καὶ τὴν θάλασσαν καὶ τὰ ἐν αὐτῇ, ὅτι χρόνος οὐκέτι ἔσται∙
7 ci, în zilele când va grăi al șaptelea înger - când va fi să trâmbițeze - atunci va fi săvârșită taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, proorocilor.
7 ἀλλ’ ἐν ταῖς ἡμέραις τῆς φωνῆς τοῦ ἑβδόμου ἀγγέλου, ὅταν μέλλῃ σαλπίζειν, καὶ ἐτελέσθη τὸ μυστήριον τοῦ θεοῦ, ὡς εὐηγγέλισεν τοὺς δούλους αὐτοῦ τοὺς προφήτας.
8 Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarăși a vorbit cu mine, zicând: „Mergi de ia cartea cea deschisă din mâna îngerului, care stă pe mare și pe pământ.”
8 Καὶ ἡ φωνὴ ἣν ἤκουσα ἐκ τοῦ οὐρανοῦ, πάλιν λαλοῦσα μετ’ ἐμοῦ, καὶ λέγουσα, Ὕπαγε, λάβε τὸ βιβλιδάριον τὸ ἀνεῳγμένον ἐν τῇ χειρὶ τοῦ ἀγγέλου τοῦ ἑστῶτος ἐπὶ τῆς θαλάσσης καὶ ἐπὶ τῆς γῆς.
9 Și m-am dus la înger și i-am zis să-mi dea cartea. Și mi-a răspuns: „Ia-o și mănânc-o și va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
9 Καὶ ἀπῆλθον πρὸς τὸν ἄγγελον, λέγων αὐτῷ δοῦναί μοι τὸ βιβλιδάριον. Καὶ λέγει μοι, Λάβε καὶ κατάφαγε αὐτό∙ καὶ πικρανεῖ σου τὴν κοιλίαν, ἀλλ’ ἐν τῷ στόματί σου ἔσται γλυκὺ ὡς μέλι.
10 Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o; și era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât.
10 Καὶ ἔλαβον τὸ βιβλίον ἐκ τῆς χειρὸς τοῦ ἀγγέλου, καὶ κατέφαγον αὐτό, καὶ ἦν ἐν τῷ στόματί μου ὡς μέλι, γλυκύ∙ καὶ ὅτε ἔφαγον αὐτό, ἐπικράνθη ἡ κοιλία μου.
11 Și apoi mi-a zis: „Tu trebuie să proorocești, încă o dată, la popoare și la neamuri și la limbi și la mulți împărați.”
11 Καὶ λέγουσίν μοι, Δεῖ σε πάλιν προφητεῦσαι ἐπὶ λαοῖς καὶ ἐπὶ ἔθνεσιν καὶ γλώσσαις καὶ βασιλεῦσιν πολλοῖς.
