Sfânta Evanghelie după Luca

Capitolul 23

1. Și sculându-se toată mulțimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat.
2. Și au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru și împiedicând să dăm dajdie Cezarului și zicând că El este Hristos rege.
3. Iar Pilat L-a întrebat, zicând: Tu ești regele iudeilor? Iar El, răspunzând, a zis: Tu zici.
4. Și Pilat a zis către arhierei și către mulțimi: Nu găsesc nici o vină în Omul acesta.
5. Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.
6. Și Pilat auzind, a întrebat dacă omul este galileian.
7. Și aflând că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile.
8. Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El, și nădăjduia să vadă vreo minune săvârșită de El.
9. Și L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic.
10. Și arhiereii și cărturarii erau de față, învinuindu-L foarte tare.
11. Iar Irod, împreună cu ostașii săi, batjocorindu-L și luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare și L-a trimis iarăși la Pilat.
12. Și în ziua aceea, Irod și Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în dușmănie între ei.
13. Iar Pilat, chemând arhiereii și căpeteniile și poporul,
14. A zis către ei: Ați adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în fața voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceți împotriva Lui.
15. Și nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăși la noi. Și iată, El n-a săvârșit nimic vrednic de moarte.
16. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
17. Și trebuia, la praznic, să le elibereze un vinovat.
18. Dar ei, cu toții, au strigat, zicând: Ia-L pe Acesta și eliberează-ne pe Baraba,
19. Care era aruncat în temniță pentru o răscoală făcută în cetate și pentru omor.
20. Și iarăși le-a vorbit Pilat, voind să le elibereze pe Iisus.
21. Dar ei strigau, zicând: Răstignește-L! Răstignește-L!
22. Iar el a zis a treia oară către ei: Ce rău a săvârșit Acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat întru El. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
23. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, și strigătele lor au biruit.
24. Deci Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor.
25. Și le-a eliberat pe cel aruncat în temniță pentru răscoală și ucidere, pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a dat în voia lor.
26. Și pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din țarină, i-au pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus.
27. Iar după El venea mulțime multă de popor și de femei, care se băteau în piept și Îl plângeau.
28. Și întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri.
29. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n-au născut și sânii care n-au alăptat!
30. Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne.
31. Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?
32. Și erau duși și alții, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El.
33. Și când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpățânii, L-au răstignit acolo pe El și pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta și unul de-a stânga.
34. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac. Și împărțind hainele Lui, au aruncat sorți.
44. Și era acum ca la ceasul al șaselea și întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
45. Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc.
46. Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Și acestea zicând, Și-a dat duhul.
47. Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost.
48. Și toate mulțimile care veniseră la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-și pieptul.
49. Și toți cunoscuții Lui, și femeile care Îl însoțiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.
50. Și iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun și drept,
51. - Acesta nu se învoise cu sfatul și cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, așteptând împărăția lui Dumnezeu.
52. Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
53. Și coborându-L, L-a înfășurat în giulgiu de in și L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus.
54. Și ziua aceea era vineri, și se lumina spre sâmbătă.
55. Și urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul și cum a fost pus trupul Lui.
56. Și, întorcându-se, au pregătit miresme și miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.