Avacum

Capitolul 1

12. Nu ești Tu, oare, din străvechile vremuri, Domnul Dumnezeul meu, Sfântul meu? Tu, Care nu poți muri! Tu, Doamne, ai rânduit acest popor spre dreptate și pe stâncă Tu l-ai întărit, ca să săvârșească drepte rânduieli.
13. Ochii Tăi sînt prea curați ca să vadă răul, Tu nu poți privi apăsarea. Pentru ce ai privi Tu, oare, pe cei vicleni și ai tăcea, când cel nelegiuit sfâșie pe unul mai drept decât el?
14. Tu socotești pe oameni ca pe peștii mării și ca pe târâtoarele care n-au stăpân?
15. El îi scoate pe toți cu undița, îi trage în mreaja sa și ii adună pe toți în năvodul său. Pentru aceasta se bucură și se veselește.
16. Drept aceea el aduce jertfă mrejei sale și tămâieri năvodului său, căci cu ajutorul lor partea lui este grasă și mîncărurile lui mai sățioase.
17. Oare își va deșerta el într-una mreaja și va junghia fără milă popoarele?

Capitolul 2

1. Voi sta de strajă și mă voi așeza în turnul cel de veghe ca să priveghez și să văd ce-mi va grăi mie și ce-mi va răspunde la tânguirea mea.
2. Și Domnul mi-a răspuns și mi-a zis: "Scrie vedenia și o sapă cu slove pe table, ca să se poată citi ușor;
3. Căci este o vedenie pentru un timp hotărât; ea se va împlini la vreme și nu va fi vedenie mincinoasă. Dacă întârzie, așteapt-o, căci ea va veni sigur, fără greș.
4. Iată că va pieri acela al cărui suflet nu este pe calea cea dreaptă, iar dreptul din credință va fi viu!