Scrisoarea a doua a Sfântului Apostol Petru

Capitolul 2

1. De fapt, în popor au fost profeți falși; tot așa și între voi vor fi învățători falși care vor răspândi erezii distrugătoare și, negându-l pe Stăpânul care i-a răscumpărat, își vor atrage o pieire neîntârziată.
2. Mulți se vor lua după desfrânările lor și, din cauza lor, calea adevărului va fi defăimată.
3. Din lăcomie, vor căuta să profite de voi prin discursuri înșelătoare, dar condamnarea îi așteaptă de mult, iar pieirea lor stă la pândă.
4. Căci dacă Dumnezeu nu i-a cruțat pe îngerii care păcătuiseră, ci i-a alungat în iad, în adâncurile întunericului, ca să fie ținuți pentru judecată,
5. dacă nu a cruțat lumea din vechime, ci l-a păstrat pe Noe, împreună cu alți șapte, ca vestitor al dreptății, în timp ce a dezlănțuit potopul peste lumea celor necredincioși;
6. dacă a condamnat cetățile Sodoma și Gomora și le-a prefăcut în cenușă, dând un exemplu pentru cei care aveau să trăiască în necredință;
7. dacă l-a salvat pe dreptul Lot, îndurerat de purtarea desfrânată a celor nelegiuiți,
8. pentru că dreptul care trăia între ei era zi de zi chinuit în sufletul lui cinstit la vederea și auzul faptelor lor nelegiuite,
9. atunci Domnul știe să-i salveze din încercare pe cei evlavioși, iar pe cei nelegiuiți să-i țină până în ziua judecății ca să-i pedepsească,
10. mai ales pe aceia care urmează poftele necurate ale trupului, disprețuind autoritatea Domnului. Îndrăzneți, încrezuți, ei nu se sfiesc să insulte ființele mărețe,
11. în timp ce îngerii, deși mai mari în tărie și putere, nu aduc înaintea Domnului nici o judecată înșelătoare împotriva lor.
12. Dar aceștia, ca niște animale fără minte, sortite din fire capturării și pieirii, defăimând cele ce nu cunosc, vor pieri de aceeași pieire ca și ele,
13. îndurând nedreptatea ca plată a nedreptății. Ei consideră o fericire destrăbălarea în plină zi; murdari și infami, ei își găsesc desfătarea în seducțiile lor când petrec cu voi.
14. Le curg ochii după desfrânate și nu se satură de păcat; seduc sufletele șovăitoare; inima lor este deprinsă la lăcomie. Copii blestemați.
15. Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit urmând calea lui Balaam al lui Bosor, care s-a lăsat ademenit de plata unei nelegiuiri,
16. dar a fost mustrat pentru fapta sa nelegiuită: un animal de povară, mut, vorbind cu grai omenesc, a oprit nebunia profetului.
17. Aceștia sunt fântâni fără apă, nori purtați de furtună; lor le este păstrată bezna întunericului,
18. pentru că, debitând vorbe umflate și găunoase, ei ademenesc, prin poftele desfrânate ale trupului, pe cei care abia fugiseră de cei ce trăiesc în rătăcire,
19. promițându-le libertatea, pe când ei sunt sclavi supuși corupției, pentru că cineva este sclavul aceluia de care este învins.
20. Într-adevăr, dacă, după ce au fugit de întinările lumii prin cunoașterea Domnului nostru și a Mântuitorului Isus Cristos, sunt din nou înlănțuiți și învinși de acestea, starea de pe urmă devine pentru ei mai rea decât cea dintâi.
21. Căci ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese încredințată.
22. Cu ei s-a întâmplat ca în proverbul adevărat: Câinele s-a întors la ceea ce a vomat, iar scroafa spălată s-a întors să se tăvălească în mocirlă.

Denunțarea învățătorilor falși
(Iuda 4-13)

Capitolul 2