Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Filipeni

Îndemn la umilință

Capitolul 2

¹ Deci dacă este o încurajare în Cristos, dacă este o stimulare a iubirii, dacă este o comuniune în duh, dacă este o simțire și îndurare, ² faceți-mi bucuria deplină: să gândiți la fel, să aveți aceeași iubire, aceeași simțire, un singur cuget ^a. ³ Să nu faceți nimic din duh de ceartă sau din laudă deșartă, ci, cu umilință, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine, ⁴ fără ca cineva dintre voi să caute numai ale sale, ci ^b și ale altora.

Imn cristologic

    ⁵ Să aveți în voi ^c acea ^d atitudine ^e care este în Cristos Isus ^f.
⁶     El, fiind din fire ^g Dumnezeu,
    nu a considerat un beneficiu ^h propriu
    egalitatea sa cu Dumnezeu,
⁷     ci s-a despuiat ⁱ pe sine
    luând firea sclavului ^j,
    devenind asemenea oamenilor,
    iar, după felul lui de a fi,
    a fost socotit ca un om.
⁸     S-a umilit pe sine,
    făcându-se ascultător până la moarte,
    și încă moartea pe cruce.
⁹    Pentru aceasta și Dumnezeu l-a înălțat
    și i-a dăruit numele ^k
    care este mai presus de orice nume,
¹⁰    pentru ca în numele lui Isus
    să se plece tot genunchiul:
    al celor din ceruri, al celor de pe pământ și al celor de dedesubt,
¹¹     și orice limbă să dea mărturie
    că Isus Cristos este Domn,
    spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.

Străduință pentru mântuire

    ¹² De aceea, iubiții mei, așa cum ați fost întotdeauna ascultători, nu numai în prezența mea, ci cu atât mai mult, în absența mea, lucrați la mântuirea voastră cu teamă și cutremur. ¹³ De fapt, Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el vă face și să voiți și să înfăptuiți ^l, după bunăvoința sa. ¹⁴ Toate să le faceți fără murmurări și fără discuții ¹⁵ ca să fiți fără vină și curați ^m, copii neprihăniți ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generații perverse și rătăcite între care voi apăreți ca niște luminători în lume. ¹⁶ Țineți ⁿ cu tărie cuvântul vieții spre mândria mea în ziua lui Cristos, pentru că nu am alergat în zadar și nici nu m-am trudit degeaba. ¹⁷ Și chiar de va trebui vărsat [sângele meu] peste jertfa și ofranda credinței voastre, mă bucur și mă bucur împreună cu voi toți. ¹⁸ Și tocmai de aceea, bucurați-vă și voi, bucurați-vă împreună cu mine.

Misiunea lui Timotei și a lui Epafrodit

    ¹⁹ Am speranța în Domnul Isus că îl voi trimite la voi curând pe Timotei ca să am și eu inima ușurată când voi primi vești despre voi, ²⁰ căci nu am pe nimeni atât de apropiat sufletește care să se îngrijească cu atâta sinceritate de problemele voastre. ²¹ De fapt, toți urmăresc propriile interese, nu cauza lui Isus Cristos. ²² Voi cunoașteți virtutea celui încercat ^o căci a slujit evanghelia împreună cu mine ca un copil alături de tatăl său. ²³ Așadar, sper să-l trimit pe el îndată ce voi vedea ce întorsătură vor lua lucrurile în privința mea. ²⁴ Eu însă am încredere în Domnul că voi veni și eu îndată.
     ²⁵ Am considerat că este necesar să-l trimit la voi pe Epafrodit, fratele meu, cel care lucrează și luptă împreună cu mine, cel pe care voi l-ați trimis ca să mă slujească la nevoie, ²⁶ căci îi era dor ^p de voi toți și era trist deoarece voi ați aflat că fusese bolnav. ²⁷ Într-adevăr, a fost bolnav, aproape de moarte, însă Dumnezeu s-a îndurat de el, și nu numai de el, ci și de mine, ca să nu am întristare peste întristare. ²⁸ Așadar, l-am trimis mai repede ca să-l vedeți și să vă bucurați din nou, iar eu să fiu mai puțin întristat. ²⁹ Primiți-l, deci, în Domnul, cu toată bucuria și cinstiți-i pe unii ca aceștia, ³⁰ căci pentru lucrarea lui Cristos ^q a fost aproape de moarte, punându-și viața în pericol pentru a completa ceea ce nu puteați face voi pentru mine.

 

Note de subsol

---

^a Câteva manuscrise importante au: acelaşi cuget.
^b Multe manuscrise adaugă: fiecare.
^c Expresia greacă en hymin poate însemna: "în voi" (în interiorul vostru) sau "între voi" (unii faţă de alţii).
^d O serie de manuscrise introduc propoziţia prin: căci, aşadar.
^e Verbul froneuô descrie: atitudinea interioară, modul de a simţi şi de a gândi, mentalitatea, logica, proiectul spiritual.
^f Propoziţia relativă este eliptică în greacă. Interpretarea ei cunoaşte mai multe direcţii: 1) aceeaşi atitudine pe care a avut-o Cristos, el fiind modelul pentru relaţiile dintre membrii comunităţii; 2) acea atitudine pe care creştinul o are faţă de Cristos, în sensul că totul este raportat la Isus Cristos, mântuitorul.
^g Expresia morphe Theou cunoaşte trei interpretări principale: 1) aspectul exterior (aparenţa, înfăţişarea, forma); 2) condiţia (starea de glorie caracteristică lui Dumnezeu); 3) firea (natura esenţială a lui Dumnezeu). Deşi nu se poate susţine că sfântul Paul foloseşte aici sensul filozofic al termenului, pe baza exegezei sfinţilor părinţi şi a majorităţii exegeţilor, considerăm că aici este descrisă natura divină a lui Cristos din veşnicie, implicând şi starea de glorie.
^h Termenul grec harpagmon apare numai aici în Biblie. În greaca clasică înseamnă "răpire", "pradă", "cucerire prin violenţă". Cu această nuanţă sfinţii părinţi descoperă aici o aluzie la Adam, care a încercat cu orice preţ să răpească o prerogativă divină, să fie ca Dumnezeu. În contextul nostru, "egalitatea lui Isus cu Dumnezeu" nu poate constitui obiectul răpirii, deoarece el are această egalitate din veşnicie. În acest sens, este vorba de un privilegiu, beneficiu, avantaj pe care Cristos nu îl păstrează cu gelozie pentru sine, ci acceptă misiunea de mântuire prin ascultare şi umilire (întrupare, suferinţă, moartea pe cruce).
ⁱ Lit.: s-a golit; şi-a pierdut valoarea; a renunţat la un bun. Cristos nu a renunţat la firea, la natura sa divină, ci numai la starea de glorie.
^j Isus nu a luat numai un chip sau numai o înfăţişare exterioară de om, ci şi-a asumat natura, firea umană (cf. n. k de la v. 6).
^k Câteva manuscrise omit articolul substantivului: nume, de aceea unii traduc: un nume.
^l Lit.: Dumnezeu lucrează în voi şi vrerea şi înfăptuirea, după bunăvoinţa sa. Expresia paradoxală din acest verset pune în lumină iniţiativa divină (verbul energein este folosit în NT numai pentru a indica acţiunea atotputernică a lui Dumnezeu), dar nu anulează libertatea şi riscul din partea omului de a refuza mântuirea. Dumnezeu dă energie voinţei şi acţiunii omului ca să împlinească "bunăvoinţa" sa, care este planul său de mântuire.
^m Termenul grec akeraios descrie calitatea vinului curat, nediluat, sau a metalului preţios fără impurităţi sau aliaj.
ⁿ Unele traduceri consideră prima parte a v. 16 ca o continuare a frazei din v. 15, ca o explicaţie a modului în care creştinii strălucesc în lume.
^o Vezi n. Rom 5,4.
^p Unele manuscrise importante au: îi era dor să vă vadă.
^q O serie de manuscrise au: lucrarea Domnului.