Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Ioan

Prolog

Capitolul 1

¹ Ceea ce ^a era de la început ^b,
    ce am auzit,
    ce am văzut cu ochii noștri,
    ce am privit și mâinile noastre au pipăit,
    cu privire la Cuvântul vieții,
²    - căci viața s-a arătat: noi am văzut
    și dăm mărturie
    și vă vestim viața cea veșnică ce era la Tatăl
    și care ni s-a arătat -
³ ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă pentru ca și voi să aveți comuniune cu noi, iar comuniunea noastră este cu Tatăl și cu Fiul său Isus Cristos. ⁴ Vă scriem acestea pentru ca bucuria noastră ^c să fie deplină.

DUMNEZEU ESTE LUMINĂ

Viața în lumină

    ⁵ Și aceasta este vestea pe care am auzit-o de la el și v-o vestim: Dumnezeu este lumină și nu este întuneric ^d în el. ⁶ Dacă spunem că avem comuniune cu el, dar umblăm în întuneric, mințim și nu înfăptuim adevărul. ⁷ Dar dacă umblăm în lumină, așa cum el este în lumină, avem comuniune unii cu alții și sângele lui Isus, Fiul său, ne curăță de orice păcat.

Prima condiție: mărturisirea păcatelor

    ⁸ Dacă spunem că nu avem păcat, ne înșelăm pe noi înșine, iar adevărul nu este în noi. ⁹ Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nedreptate. ¹⁰ Dacă spunem că nu am păcătuit, îl facem pe el mincinos, iar cuvântul lui nu este în noi.

 

Note de subsol

---

^a Pronumele relativ neutru este interpretat de unii traducători ca având valoare de masculin, referindu-se astfel la persoana lui Isus Cristos, cuvântul vieţii.
^b Contextul este diferit faţă de prologul Evangheliei după sfântul Ioan, aşa încât expresia: de la început se referă aici la începutul revelării lui Isus Cristos (cf. 1In 2,7.24; 3,8).
^c O serie de manuscrise importante au: voastră.
^d Lit.: nici un întuneric.