Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Paul către Tesaloniceni
traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi
Capitolul 4
- În rest, fraților, vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus ca, așa cum ați învățat de la noi cum trebuie să vă comportați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, așa să vă și comportați ca să prisosiți tot mai mult.
- Căci voi știți ce învățături v-am dat în numele Domnului Isus.
- De fapt, aceasta este voința lui Dumnezeu: sfințirea voastră. Să vă feriți de desfrânare!
- Fiecare să știe să-și stăpânească propriul trup în sfințenie și cinste,
- nu în patima poftei ca păgânii, care nu-l cunosc pe Dumnezeu.
- Nimeni să nu-l asuprească sau să-l înșele în această privință pe fratele său, pentru că Domnul răzbună toate acestea, după cum v-am spus și v-am arătat mai înainte.
- Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințenie.
- De aceea, cine disprețuiește acestea nu disprețuiește un om, ci pe Dumnezeu, care vi-l dă pe Duhul său Sfânt.
- Cât despre iubirea frățească, nu e nevoie să vă mai scriem, căci voi înșivă ați fost învățați de Dumnezeu să vă iubiți unii pe alții.
- De fapt, o și faceți față de toți frații care sunt în întreaga Macedonie. Totuși, vă îndemnăm, fraților, să prisosiți și mai mult,
- căutând să trăiți în liniște, să vă vedeți de treburile voastre și să munciți cu propriile voastre mâini, după cum v-am poruncit,
- să vă comportați cu demnitate față de cei din afară și să nu aveți nevoie de nimeni.
- Nu vreau, fraților, ca voi să rămâneți în neștiință cu privire la cei morți, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care nu au speranță.
- Căci dacă noi credem că Isus a murit și a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiți împreună cu el.
- De fapt, vă spunem aceasta după cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom trece înaintea celor morți,
- pentru că însuși Domnul, la porunca [divină], la strigătul arhanghelului și în sunetul trâmbiței lui Dumnezeu, va coborî din ceruri și cei morți în Cristos vor învia mai întâi,
- apoi noi, cei vii, care vom fi rămas atunci, și vom fi răpiți împreună cu ei în nori ca să-l întâmpinăm pe Domnul în văzduh și astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna.
- Așadar, îmbărbătați-vă unii pe alți cu aceste cuvinte.
II. ÎNDEMNURI ȘI ÎNVĂȚĂTURI
Sfințenie și castitate
Capitolul 4
1 În rest, fraților, vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus ca, așa cum ați învățat de la noi cum trebuie să vă comportați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, așa să vă și comportați ca să prisosiți tot mai mult. 2 Căci voi știți ce învățături v-am dat în numele Domnului Isus.3 De fapt, aceasta este voința lui Dumnezeu: sfințirea voastră. Să vă feriți de desfrânare! a 4 Fiecare să știe să-și stăpânească propriul trup b în sfințenie și cinste, 5 nu în patima poftei ca păgânii, care nu-l cunosc pe Dumnezeu. 6 Nimeni să nu-l asuprească sau să-l înșele în această privință pe fratele său, pentru că Domnul răzbună toate acestea, după cum v-am spus și v-am arătat mai înainte. 7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințenie. 8 De aceea, cine disprețuiește acestea nu disprețuiește un om, ci pe Dumnezeu, care vi-l dă pe Duhul său Sfânt.
Caritate și muncă
9 Cât despre iubirea frățească, nu e nevoie să vă mai scriem, căci voi înșivă ați fost învățați de Dumnezeu să vă iubiți unii pe alții. 10 De fapt, o și faceți față de toți frații care sunt în întreaga Macedonie. Totuși, vă îndemnăm, fraților, să prisosiți și mai mult, 11 căutând să trăiți în liniște, să vă vedeți de treburile voastre și să munciți cu propriile voastre mâini, după cum v-am poruncit, 12 să vă comportați cu demnitate față de cei din afară și să nu aveți nevoie de nimeni c.
Învierea morților
13 Nu vreau, fraților, ca voi să rămâneți în neștiință cu privire la cei morți d, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care nu au speranță. 14 Căci dacă noi credem că Isus a murit și a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiți împreună cu el.
15 De fapt, vă spunem aceasta după cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom trece înaintea celor morți, 16 pentru că însuși Domnul, la porunca [divină], la strigătul arhanghelului și în sunetul trâmbiței lui Dumnezeu e, va coborî din ceruri și cei morți în Cristos vor învia mai întâi, 17 apoi noi, cei vii, care vom fi rămas atunci, și vom fi răpiți împreună cu ei în nori ca să-l întâmpinăm pe Domnul în văzduh și astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna. 18 Așadar, îmbărbătați-vă unii pe alți cu aceste cuvinte.
Note de subsol
a Termenul pornéia are aici un sens mai general decât în Fap 15,20. De fapt, pentru greci, indică prostituţia şi adulterul, iar în traducerea greacă a VT indică orice formă de necurăţie.
b Lit.: vasul. Exegeza dă două interpretări: 1) pornind de la concepţia greacă a trupului ca recipient pentru suflet (1Cor 6,19; Rom 12,1) s-ar înţelege "trupul propriu"; 2) pornind de la semnificaţia verbului "a stăpâni" (care în forma ebraică este folosit pentru "a lua în căsătorie"), de la mai multe texte rabinice (în care expresia "a-şi avea vasul" este un eufemism pentru relaţiile conjugale) şi de la contextul din 1Pt 3,7, s-ar înţelege "soţie".
c Nu este vorba de autosuficienţă, care era idealul stoicilor, ci de autonomie faţă de judecata lumii şi străduinţa de a nu deveni o povară pentru alţii.
d În tot paragraful, sfântul Paul foloseşte termenul "cei adormiţi" în loc de "cei morţi".
e Cele 3 simboluri: porunca divină (Prov 30,27), strigătul arhanghelului (Iuda 9) şi trâmbiţa (Ex 19-20 şi altele) fac parte din vocabularul care descrie teofania lui Dumnezeu. Aceste simboluri, mereu raportate la Dumnezeu, arată că evenimentele care au loc la sfârşitul lumii scapă de sub controlul uman. Dumnezeu este stăpânul istoriei. El a încredinţat-o omului pentru ca el să o umple cu realizări. Sfârşitul istoriei este, în acelaşi timp, sfârşitul iniţiativei omului.
|
|
|
|
© 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro