Destinatarii scrisorii
Capitolul 1
1 Petru, apostol al lui Isus Cristos, către cei care trăiesc ca străini în diaspora:
a în Pont, Galația, Capadocia, Asia și Bitinia, aleși
2 după preștiința lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea Duhului, pentru a asculta de Isus Cristos și a fi stropiți cu sângele lui, har vouă și pace din belșug.
Speranța creștină 3 Binecuvântat [să fie] Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranță vie prin învierea lui Isus Cristos din morți,
4 pentru o moștenire nepieritoare, neîntinată, neofilită, păstrată pentru voi în ceruri.
5 Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință, pentru mântuirea care este gata să fie manifestată în timpul de pe urmă.
6 Pentru aceasta vă bucurați
b, deși acum, pentru puțin timp, trebuie să vă întristați de felurite încercări
7 pentru ca valoarea credinței voastre, mai prețioasă decât aurul pieritor, care se încearcă în foc, să fie un motiv de laudă, mărire și cinste la arătarea lui Isus Cristos.
8 Pe el, fără să-l fi văzut
c, îl iubiți; fără a-l vedea, dar crezând în el, tresăriți de o bucurie negrăită și preamărită,
9 încredințați că veți ajunge la țelul credinței voastre: mântuirea sufletelor.
10 Această mântuire au căutat-o și au cercetat-o profeții care au profetizat despre harul pregătit pentru voi.
11 Ei au cercetat când și în ce vremuri avea în vedere Duhul lui Cristos, care era în ei, atunci când dădea mărturie de mai înainte despre suferințele lui Cristos și mărirea care avea să urmeze după ele.
12 Acestora le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi au făcut ei acestea, care acum vă sunt vestite prin cei care v-au adus vestea cea bună prin Duhul Sfânt trimis din ceruri. Lucrurile acestea, chiar îngerii doresc să le privească.
Mărturisirea speranței printr-o viață sfântă 13 De aceea, fiți cu mintea clară
d, sobri în toate; puneți-vă toată speranța în harul care vă va fi dat când se va arăta Isus Cristos.
14 Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați duși de poftele de mai înainte, când erați în ignoranță,
15 ci, așa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniți și voi sfinți în toată purtarea voastră,
16 pentru că este scris:
Fiți sfinți, pentru că eu sunt sfânt.
17 Și dacă îl numiți Tată pe cel care, fără de părtinire, judecă pe fiecare după fapta sa, purtați-vă cu teamă în timpul înstrăinării voastre.
18 Voi știți că nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din purtarea voastră fără sens
e moștenită de la părinți,
19 ci cu sângele prețios al lui Cristos, care, ca un miel fără meteahnă și neprihănit
f,
20 era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost dezvăluit, pentru voi, în timpurile de pe urmă.
21 Prin el voi credeți în Dumnezeu care l-a înviat din morți și i-a dat mărirea așa încât credința și speranța voastră să fie în Dumnezeu.
Îndemnuri la dragoste fraternă 22 Deoarece, prin ascultarea de adevăr
g, v-ați curățat sufletele în vederea unei dragoste fraterne fără ipocrizie, iubiți-vă mereu unii pe alții cu inimi curate
h,
23 pentru că ați fost renăscuți nu dintr-o sămânță pieritoare, ci nepieritoare, prin cuvântul viu și veșnic al lui Dumnezeu,
24 căci:
Orice om [este] ca iarba
și toată slava lui ca floarea ierbii:
iarba s-a uscat
și floarea a căzut;
25 dar cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veci.
Acesta este cuvântul care v-a fost vestit prin evanghelie.
Note de subsol
a Lit.: împrăştiere. A devenit un termen tehnic pentru a-i indica pe evreii din afara Palestinei, deportaţi sau exilaţi de puterile ocupante. Aceşti evrei nutreau speranţa să se întoarcă în patrie. Cu timpul, se formează comunităţi bine structurate care păstrau legătura cu templul şi naţiunea. Totuşi, aici Petru se adresează creştinilor proveniţi dintre păgâni, cărora le aminteşte că locuinţa lor pe pământ este trecătoare.
b Unele traduceri moderne (TOB, TEV) folosesc imperativul: Bucuraţi-vă!
c Unele manuscrise au: fără să-l fi cunoscut.
d Lit.: încingeţi-vă şoldurile minţii. Expresia face aluzie la practica orientalilor care se pregăteau de drum sau de muncă prin legarea hainelor lungi şi largi la mijloc pentru a le uşura mişcarea. Practica aceasta devine aici un simbol al atitudinii spirituale de vigilenţă şi angajare creştină pentru a depăşi pericolul realinierii la ambientul păgân, hedonist.
e Termenul mataios, în greaca biblică, desemnează condiţia idolatrică a păgânilor care venerează nişte "nulităţi": zei morţi şi nefolositori (Ex 20,7.8; Lev 17,7; Fap 14,15).
f Legea lui Moise prescria ca victima pentru sacrificiu să fie fără meteahnă, fără nici un defect (amomos). Termenul aspilos, care nu se află în LXX, deşi are o semnificaţie apropiată de amomos, adaugă o nuanţă spirituală care se potriveşte mai bine jertfei personale a lui Isus Cristos.
g Unele manuscrise adaugă: prin Duhul.
h Unele manuscrise importante în loc de: curate, au: adevărate, iar alte manuscrise au numai: din inimă.