Viața comunitară după legea Duhului
Capitolul 6
1 Fraților, dacă un om a căzut într-o greșeală, voi, cei spirituali, corectați-l în duhul blândeții. Dar tu fii atent la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu.
2 Purtați-vă unii altora povara și astfel veți împlini legea lui Cristos.
3 Dacă cineva se consideră a fi ceva, fără să fie, se înșală pe sine însuși.
4 Fiecare să-și cerceteze fapta și atunci va găsi motiv de laudă numai față de sine și nu față de alții,
5 căci fiecare își va purta povara.
6 Cel care este instruit în cuvânt să-i facă parte de toate bunurile și celui care îl instruiește.
7 Nu vă înșelați: Dumnezeu nu permite să fie luat în râs, căci ceea ce seamănă omul aceea va și culege.
8 Cine seamănă în trup va culege din trup putrezire; dar cine seamănă în Duh va culege din Duh viața veșnică.
9 Să nu ne lăsăm obosiți de a face binele, căci la timpul potrivit vom culege, dacă nu ne vom lenevi.
10 Așadar, acum, cât avem timp, să facem bine tuturor și mai ales celor de aceeași credință.
IV. EPILOGSalutul final 11 Priviți cu ce litere v-am scris, cu propria mea mână.
12 Cei care vor să facă impresie în privința trupului vă obligă pe voi să vă circumcideți, numai ca să nu fie persecutați pentru crucea lui Cristos,
13 căci nici ei care sunt circumciși nu țin Legea, ci vor ca să fiți circumciși pentru ca ei să se laude în trupul vostru.
14 Însă, în ce mă privește, departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume.
15 Căci nici circumcizia, nici necircumcizia nu valorează ceva, ci numai noua creatură.
16 Și tuturor celor care vor urma acest îndemn și întregului Israel al lui Dumnezeu pace și îndurare.
17 De acum încolo nimeni să nu-mi facă supărări, căci eu port în trupul meu semnele
a lui Isus.
18 Fraților, harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul vostru! Amin.
Note de subsol
a Lit.: stigmate. Termenul este cunoscut în epoca NT ca un semn imprimat cu fierul înroşit pe pielea vitelor sau a sclavilor, indicându-se astfel apartenenţa. Nu există suficiente dovezi că Paul ar fi avut stigmatele Domnului (urmele răstignirii pe cruce). Cei mai mulţi exegeţi înţeleg expresia în relaţie cu suferinţele morale şi fizice pe care Paul le-a îndurat în apostolat şi care pot fi considerate "un semn" al apartenenţei sale definitive la Cristos.