Scrisoarea Sfântului Apostol Iacob

Destinatarii scrisorii

Capitolul 1

¹ Iacob, slujitorul lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece triburi care trăiesc în diaspora: Salutare!

Răbdare, credință și înțelepciune

    ² Să considerați ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin diferite încercări, ³ știind că încercarea credinței voastre produce răbdarea, ⁴ iar răbdarea trebuie să ducă la desăvârșirea faptei ca să fiți desăvârșiți și integri, fără să vă lipsească ceva. ⁵ Dacă îi lipsește cuiva dintre voi înțelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor din belșug, și fără mustrare, și i se va da, ⁶ dar să o ceară cu credință, fără ezitare, fiindcă cel care stă la îndoială se aseamănă cu valul mării purtat de vânt și aruncat de ici-colo. ⁷ Un astfel de om să nu-și închipuie că va primi ceva de la Domnul, ⁸ pentru că este un om cu suflet împărțit ^a, nestatornic în toate căile sale.
     ⁹ Fratele care este umilit să se mândrească de înălțarea lui, ¹⁰ iar cel bogat de umilirea lui pentru că va trece ca floarea ierbii. ¹¹ Căci soarele s-a ridicat cu arșița lui și a uscat iarba, iar floarea ei a căzut, înfățișarea ei frumoasă a pierit. Tot așa și cel bogat se va sfârși în lucrările sale.
     ¹² Fericit omul care îndură ispita pentru că, după ce va fi încercat, va primi coroana vieții pe care a promis-o Domnul ^b celor care îl iubesc. ¹³ Nimeni să nu spună când este ispitit: "De la Dumnezeu sunt ispitit" pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit la rău și nici nu ispitește pe nimeni. ¹⁴ Fiecare este ispitit de propria lui poftă care îl atrage și-l seduce; ¹⁵ apoi pofta, o dată încolțită, dă naștere păcatului, iar păcatul, o dată săvârșit, provoacă moartea.
     ¹⁶ Nu vă înșelați, frații mei iubiți! ¹⁷ Orice dar bun și orice dar desăvârșit este de sus, coboară de la Tatăl luminilor în care nu este nici schimbare, nici umbră de transformare. ¹⁸ El a voit să ne dea naștere printr-un cuvânt de adevăr ^c, ca să fim începutul creaturilor sale.

Primirea și împlinirea cuvântului

    ¹⁹ Să știți, frații mei iubiți: fiecare om să fie prompt la ascultare, încet la vorbire și lent la mânie, ²⁰ pentru că mânia omului nu împlinește dreptatea lui Dumnezeu. ²¹ De aceea, lăsați la o parte orice murdărie și toată răutatea, primiți cu umilință cuvântul care a fost sădit în voi și care poate mântui sufletele voastre.
     ²² Căutați să împliniți cuvântul, nu numai să-l ascultați, înșelându-vă pe voi înșivă, ²³ pentru că, dacă cineva ascultă cuvântul și nu-l împlinește, se aseamănă cu omul care își privește propria față ^d în oglindă: ²⁴ s-a privit pe sine, a plecat și a uitat îndată cum era. ²⁵ Dacă cineva privește cu atenție ^e la legea desăvârșită a libertății și rămâne în ea, nu o ascultă ca apoi să o uite, ci ca să o pună în practică. Astfel, acesta va fi fericit în lucrarea sa.
     ²⁶ Dacă cineva crede că este religios, dar nu-și stăpânește limba, din contra își înșală inima, religiozitatea lui este zadarnică. ²⁷ Religiozitatea curată și fără pată înaintea lui Dumnezeu și a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani și pe văduve în necazurile lor și a se păstra nepătați ^f de lume ^g.

 

Note de subsol

---

^a Lit.: cu suflet dublu. Expresia se referă la creştinul în conflict cu el însuşi, incapabil de o alegere definitivă. În acest context, "criza" spirituală nu poate fi o stare normală şi permanentă a celui care, prin credinţă, a ales să-l slujească pe Dumnezeu.
^b În multe manuscrise lipseşte: Domnul.
^c Cuvânt de adevăr este o expresie folosită în tradiţia misionară şi catehetică a Bisericii pentru a indica evanghelia, vestea cea bună.
^d Lit.: faţa din naştere.
^e Lit.: se apleacă.
^f Un manuscris foarte vechi (papirusul 74) prezintă următoarea variantă: Să-i păzească pe ei (pe orfani şi pe văduve) nepătaţi. Varianta aceasta este o mărturie a înţelegerii textului în perspectivă etico-socială: practicarea religiozităţii impune protejarea şi asistenţa activă a celor nenorociţi.
^g Termenul grec kosmos, la sfântul Iacob, are semnificaţie etică negativă: lumea este înţeleasă ca spaţiul în care domneşte logica puterii şi a aroganţei în toate modurile lor de manifestare şi ca atare este opusă lui Dumnezeu.