Scrisoarea Sfântului Apostol Iacob

Capitolul 2

1. Frații mei, credința în Domnul nostru Isus Cristos, Domnul gloriei, nu admite părtinirile.
2. Căci dacă ar intra în adunarea voastră un om cu inel de aur, cu haine luxoase și ar intra și un sărac cu haine ponosite,
3. iar voi v-ați uita la cel care poartă hainele luxoase și i-ați spune: "Luați loc aici", iar celui sărac i-ați spune: "Tu stai acolo" sau: "Stai jos, la picioarele mele",
4. nu ați judeca în mintea voastră și nu ați deveni judecători cu gânduri perverse?
5. Ascultați, frații mei iubiți: oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii, dar bogați în credință, ca moștenitori ai împărăției pe care el a promis-o celor care îl iubesc?
6. Dar voi l-ați disprețuit pe cel sărac! Oare nu bogații sunt cei care vă asupresc și vă târăsc prin tribunale?
7. Oare nu ei insultă numele cel sfânt care a fost invocat asupra voastră?
8. Dacă voi împliniți într-adevăr legea împărăției, potrivit Scripturii: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!, bine faceți;
9. dar dacă sunteți părtinitori, săvârșiți un păcat și sunteți condamnați de Lege ca niște fărădelege.
10. Căci oricine ține toată Legea, dar o calcă numai într-o privință, se face vinovat de toate,
11. pentru că cel care a spus: Să nu comiți adulter! a spus și: Să nu ucizi!, așadar, dacă nu comiți adulter, însă ucizi, ai încălcat Legea.
12. Așa să vorbiți și așa să faceți ca niște oameni care vor fi judecați după legea libertății,
13. căci judecata este fără îndurare pentru cel care nu este îndurător; dar îndurarea învinge judecata.
14. Ce folos, frații mei, dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte; oare poate credința să-l mântuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sunt lipsiți de îmbrăcăminte și de hrana de toate zilele
16. și cineva dintre voi le-ar spune: "Mergeți în pace, încălziți-vă și săturați-vă", dar nu le dați cele necesare pentru trup, ce folos?
17. La fel și credința, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăși.
18. Dimpotrivă, va spune cineva: "Tu ai credință, iar eu am fapte; arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința cu faptele mele".
19. Tu crezi că este un singur Dumnezeu? Bine faci! Și diavolii cred și se cutremură.
20. Dar vrei să știi, om fără de minte, că credința fără fapte este zadarnică?
21. Oare Abraham, părintele nostru, nu pentru fapte a ajuns la justificare aducându-l pe Isaac, fiul său, pe altarul de jertfă?
22. Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui și că prin fapte credința este desăvârșită?
23. Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: Abraham a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat spre justificare și a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24. Deci vedeți că omul ajunge la justificare prin fapte și nu numai prin credință.
25. Tot așa și Rahab, prostituata, a ajuns la justificare prin fapte pentru că i-a primit pe soli și i-a trimis pe un alt drum.
26. Căci după cum trupul fără duh este mort, la fel și credința fără fapte este moartă.

Dragostea creștină nu admite discriminările

Capitolul 2