Scrisoarea a doua a Sfântului Apostol Paul către Corinteni

I. INTRODUCERE

Destinatarii

Capitolul 1

¹ Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voința lui Dumnezeu, și fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care se află în Corint și către toți sfinții care sunt în întreaga Ahaia: ² har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Cristos!

Mulțumire

    ³ Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri ^a, ⁴ care ne mângâie în orice necaz al nostru ca să putem și noi să-i mângâiem pe cei care se află în orice necaz cu mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. ⁵ Căci după cum prisosesc pătimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos prisosește și mângâierea noastră. ⁶ Așadar, dacă suntem în necaz, suntem astfel pentru mângâierea și mântuirea noastră. Dacă suntem mângâiați, suntem astfel pentru mângâierea care vă întărește ca să suportați cu statornicie pătimirile pe care le îndurăm și noi. ⁷ Și speranța noastră pentru voi este neclintită știind că așa cum sunteți părtași ai suferințelor, la fel [veți fi părtași] ai mângâierii.
     ⁸ Căci nu vreau, fraților, ca voi să rămâneți în ignoranță cu privire la necazul care a venit asupra noastră în Asia, cum am fost copleșiți peste măsură și peste puterile noastre, așa încât ne pierdusem speranța de a mai trăi. ⁹ Ba chiar ne-am socotit în noi înșine niște condamnați la moarte ca să nu ne punem încrederea în noi înșine, ci în Dumnezeu, cel care îi învie pe cei morți. ¹⁰ El ne-a eliberat dintr-o astfel de moarte ^b și ne eliberează ^c și în el sperăm că ne va mai elibera, ¹¹ ajutându-ne și voi prin rugăciunea făcută pentru noi, ca, prin darul [primit] de mai multe persoane, mulți să aducă mulțumire pentru noi ^d.

II. SLUJIREA APOSTOLICĂ
    ȘI DIFICULTĂȚILE EI

Schimbarea planului de călătorie al lui Paul

    ¹² Aceasta este mândria noastră: mărturia conștiinței noastre că, în lume și mai ales față de voi, ne-am purtat cu simplitate ^e și cu sinceritate divină; nu cu înțelepciunea trupească, ci cu harul lui Dumnezeu. ¹³ Însă nu vă scriem altceva decât ceea ce citiți sau cunoașteți. Sper că până la sfârșit veți cunoaște, ¹⁴ după cum ați și cunoscut în parte, că mândria voastră suntem noi, iar voi a noastră în ziua Domnului nostru ^f Isus.
     ¹⁵ Cu această convingere voiam să vin la voi ca să aveți un al doilea har ^g, ¹⁶ de la voi să trec în Macedonia și din Macedonia să mă întorc din nou la voi și să fiu însoțit de voi în Iudeea. ¹⁷ Voind acest lucru, m-am purtat oare cu ușurătate sau ceea ce vreau, vreau după trup încât la mine "da, da" să fie "nu, nu?" ¹⁸ Credincios este Dumnezeu: cuvântul nostru față de voi nu este da și nu. ¹⁹ Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi: de mine, de Silvan și de Timotei, nu este da și nu, ci în el este numai da. ²⁰ Într-adevăr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da. De aceea prin el rostim noi, amin, lui Dumnezeu, spre gloria sa. ²¹ Iar cel care ne întărește împreună cu voi în Cristos și ne-a uns este Dumnezeu, ²² cel care ne-a însemnat cu sigiliul său și a pus în inimile noastre arvuna Duhului.
     ²³ Eu îl invoc pe Dumnezeu ca martor pentru sufletul meu că n-am mai venit la Corint, ca să vă cruț, ²⁴ nu că am fi noi stăpâni peste credința voastră, ci vrem să colaborăm și noi la bucuria voastră, căci voi rămâneți tari în credință.

 

Note de subsol

---

^a Termenul grec paraklesis (de la verbul parakaleô) apare de 29 de ori în NT, din care în 2Cor de 11 ori (verbul apare de 109 ori în NT, din care de 54 de ori în sfântul Paul, iar în 2Cor de 18 ori) şi poate avea mai multe semnificaţii: mângâiere, consolare, încurajare, ajutor, îndemn. În v. 3-11, unde termenul, sub ambele forme, apare de 10 ori, deşi am dat semnificaţia "mângâiere" - "a mângâia" are toate nuanţele de mai sus, reprezentând dinamismul acţiunii salvifice a lui Dumnezeu.
^b În unele manuscrise apare varianta: de un astfel de pericol, în altele: de atâtea pericole de moarte.
^c Alte variante au: ne va elibera, iar într-o serie de manuscrise este omis: şi ne eliberează.
^d În câteva manuscrise vechi apare varianta: voi.
^e Multe manuscrise importante au: sfinţenie.
^f În multe manuscrise lipseşte: nostru.
^g Câteva manuscrise importante înlocuiesc: har cu: bucurie.