1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Scrisoarea a doua a Sfântului Apostol Paul către Corinteni

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 3

    1. Oare începem din nou să ne prezentăm pe noi înșine? Sau avem noi nevoie, ca alții, de scrisori de recomandare pentru voi sau de la voi?
    2. Voi sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii.
    3. Căci este evident că voi sunteți scrisoarea lui Cristos alcătuită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.
    4. Noi avem o astfel de convingere înaintea lui Dumnezeu prin Cristos.
    5. Nu că am fi noi în stare de la noi înșine să gândim ceva, ca și cum ar veni de la noi, ci competența noastră [vine] de la Dumnezeu,
    6. care ne-a făcut vrednici să fim slujitori ai noii alianțe, nu ai literei, ci ai Duhului, pentru că litera ucide, pe când Duhul dă viață.
    7. Iar dacă slujirea [care duce] spre moarte, cu litere săpate în piatră, a fost atât de plină de măreție încât fiii lui Israel nu puteau să se uite la fața lui Moise din cauza măreției feței lui, chiar dacă era trecătoare,
    8. cu cât mai măreață nu va fi slujirea Duhului?
    9. Dacă slujirea [care duce] spre condamnare a fost plină de măreție, cu mult mai mult o va întrece în măreție slujirea [care duce] spre justificare.
    10. Și nici măcar nu a fost măreț ceea ce era mărit în această privință în fața acestei măreții nespuse,
    11. căci dacă ceea ce era trecător s-a arătat plin de măreție, cu atât mai mult va fi plin de măreție ceea ce este netrecător!
    12. Așadar, având o astfel de speranță, noi lucrăm cu multă îndrăzneală,
    13. nu ca Moise, care își punea vălul pe față ca fiii lui Israel să nu privească sfârșitul a ceea ce era trecător.
    14. Dar mințile lor s-au întunecat, căci până în zilele de astăzi, când se citește vechea alianță, rămâne același văl care nu s-a mai ridicat, fiindcă a fost desființat de Cristos.
    15. Însă până astăzi, ori de câte ori este citit Moise, rămâne un văl pe inimile lor.
    16. Însă, ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte,
    17. căci Domnul este Duhul și unde este Duhul Domnului acolo este libertate,
    18. iar noi toți care, cu fața descoperită, privim ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbați în același chip al lui tot mai glorios prin Duhul Domnului.

    Slujirea noii alianțe

    Capitolul 3

    1 Oare începem din nou să ne prezentăm pe noi înșine? Sau avem noi nevoie, ca alții, de scrisori de recomandare pentru voi sau de la voi? 2 Voi sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre a, cunoscută și citită de toți oamenii. 3 Căci este evident că voi sunteți scrisoarea lui Cristos alcătuită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.

    Confruntare între vechea și noua alianță

        4 Noi avem o astfel de convingere înaintea lui Dumnezeu prin Cristos. 5 Nu că am fi noi în stare de la noi înșine să gândim ceva, ca și cum ar veni de la noi, ci competența noastră [vine] de la Dumnezeu, 6 care ne-a făcut vrednici să fim slujitori ai noii alianțe, nu ai literei, ci ai Duhului, pentru că litera ucide, pe când Duhul dă viață.
         7 Iar dacă slujirea [care duce] spre moarte, cu litere săpate în piatră, a fost atât de plină de măreție încât fiii lui Israel nu puteau să se uite la fața lui Moise din cauza măreției feței lui, chiar dacă era trecătoare, 8 cu cât mai măreață nu va fi slujirea Duhului? 9 Dacă slujirea [care duce] spre condamnare a fost plină de măreție, cu mult mai mult o va întrece în măreție slujirea [care duce] spre justificare. 10 Și nici măcar nu a fost măreț ceea ce era mărit în această privință în fața acestei măreții nespuse, 11 căci dacă ceea ce era trecător s-a arătat plin de măreție, cu atât mai mult va fi plin de măreție ceea ce este netrecător!
         12 Așadar, având o astfel de speranță, noi lucrăm cu multă îndrăzneală, 13 nu ca Moise, care își punea vălul pe față ca fiii lui Israel să nu privească sfârșitul a ceea ce era trecător. 14 Dar mințile lor s-au întunecat, căci până în zilele de astăzi, când se citește vechea alianță, rămâne același văl care nu s-a mai ridicat, fiindcă a fost desființat de Cristos. 15 Însă până astăzi, ori de câte ori este citit Moise, rămâne un văl pe inimile lor. 16 Însă, ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte, 17 căci Domnul este Duhul și unde este Duhul Domnului acolo este libertate, 18 iar noi toți care, cu fața descoperită, privim ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbați în același chip al lui tot mai glorios b prin Duhul Domnului.

     

    Note de subsol


    a Câteva manuscrise importante au varianta: voastre.
    b Lit.: din glorie în glorie.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro