Evanghelia după Sfântul Ioan

Parabola păstorului

Capitolul 10

¹ Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoț și un tâlhar; ² dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. ³ Acestuia paznicul îi deschide și oile ascultă glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le conduce afară. ⁴ Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează pentru că îi cunosc vocea. ⁵ Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor".
     ⁶ Isus spusese această parabolă pentru ei, dar ei nu au înțeles ce înseamnă ceea ce le spunea.

Isus, păstorul cel bun

    ⁷ Atunci, Isus a zis din nou: "Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor ^a. ⁸ Toți cei care au venit înainte de mine ^b sunt hoți și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. ⁹ Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra și va ieși și va găsi pășune. ¹⁰ Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să ucidă. Eu am venit ca să aibă viață și s-o aibă din belșug. ¹¹ Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă ^c viața pentru oi. ¹² Cel plătit și care nu este păstor, căruia nu-i aparțin oile, vede că vine lupul, lasă oile și fuge, iar lupul le răpește și le împrăștie; ¹³ pentru că este plătit și nu-i pasă de oi.
     ¹⁴ Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele și ale mele mă cunosc pe mine ¹⁵ așa cum mă cunoaște Tatăl și eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viața pentru oi. ¹⁶ Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu și va fi o singură turmă și un singur păstor. ¹⁷ De aceea mă iubește Tatăl, pentru că îmi dau ^d viața pentru ca s-o iau din nou. ¹⁸ Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau și am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu".
     ¹⁹ S-a făcut iarăși dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte. ²⁰ Mulți dintre ei spuneau: "Are un diavol și delirează. De ce-l ascultați?" ²¹ Alții spuneau: "Aceste cuvinte nu sunt ale unui posedat de diavol. Oare poate un diavol să deschidă ochii unui orb?"

Isus la sărbătoarea Înnoirii templului

    ²² Atunci avea loc sărbătoarea Înnoirii ^e în Ierusalim. Era iarnă. ²³ Isus umbla prin templu, în porticul lui Solomon ^f. ²⁴ Iudeii l-au înconjurat și i-au zis: "Până când ne chinuiești sufletul? ^g Dacă tu ești Cristos, spune-ne deschis!"
     ²⁵ Isus le-a răspuns: "V-am spus și nu credeți. Faptele pe care le fac în numele Tatălui, acestea dau mărturie despre mine, ²⁶ însă voi nu credeți pentru că nu sunteți dintre oile mele. ²⁷ Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. ²⁸ Eu le dau viața veșnică și nu vor pieri niciodată. Și nimeni nu le va răpi din mâna mea. ²⁹ Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toți ^h și nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu ⁱ. ³⁰ Eu și Tatăl una suntem" ^j.
     ³¹ Iudeii au luat iarăși pietre ca să arunce asupra lui. ³² Isus le-a zis: "V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl ^k; pentru care dintre ele vreți să mă ucideți cu pietre?" ³³ Iudeii i-au răspuns: "Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie și pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu". ³⁴ Isus le-a zis: "Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteți dumnezei? ³⁵ Dacă i-a numit «dumnezei» pe cei cărora li s-a adresat cuvântul lui Dumnezeu - și Scriptura nu poate fi desființată - ³⁶ aceluia pe care Tatăl l-a sfințit și l-a trimis în lume voi îi spuneți: «Spui blasfemii» pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu!»? ³⁷ Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeți în mine; ³⁸ dar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în mine, credeți în fapte, ca să știți și să recunoașteți ^l că Tatăl este în mine și eu în Tatăl".
     ³⁹ Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
     ⁴⁰ El s-a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, și a rămas acolo. ⁴¹ Mulți veneau la el și spuneau: "Ioan n-a făcut nici un semn, însă tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat". ⁴² Și mulți au crezut în el acolo.

 

Note de subsol

---

^a Termenul grec thyra poate fi tradus atât "uşă", cât şi "poartă"; în context, "poartă" pare mai potrivit.
^b Multe manuscrise omit: înainte de mine.
^c Multe manuscrise au: îşi pune viaţa. De altfel, expresia aceasta este tipică lui Ioan.
^d Lit.: îmi pun viaţa.
^e Termenul ebraic hanukkah înseamnă "dedicare", "consacrare" şi a fost tradus în greacă cu sensul de "înnoire". La această sărbătoare se comemorează purificarea templului şi consacrarea altarului în anul 164 î.C. de către Iuda Macabeul, după ce fuseseră profanate de armatele lui Antioh al IV-lea Epifanul (1Mac 4,41-61; 2Mac 1,9). Se celebrează timp de 8 zile, pe la mijlocul lui decembrie. Se mai numeşte sărbătoarea Luminilor pentru că fiecare familie aprinde candelabrul special cu 9 braţe (menorah) şi îl pune la fereastră.
^f Curtea exterioară a templului era înconjurată de colonade acoperite, deschise spre interior. Se crede că porticul lui Solomon era pe partea de est.
^g Lit.: Până când ne scoţi sufletul?
^h Textul grec este corupt. Varianta cea mai frecventă în manuscrise este următoarea: Ceea ce mi-a dat Tatăl meu este mai mare decât orice... Am ales o variantă mai clară, suficient de bine atestată.
ⁱ Unele manuscrise omit: meu; câteva omit: Tatălui meu.
^j Faptul că iudeii au fost şocaţi de declaraţia lui Isus arată clar că ei au înţeles, într-adevăr, sensul cuvintelor: "una" înseamnă că Isus este Dumnezeu ca şi Tatăl, iar verbul la plural: "suntem" înseamnă distincţia de persoane.
^k În unele manuscrise este adăugat: meu.
^l Unele manuscrise au: să credeţi în loc de: să recunoaşteţi.