Isus - calea, adevărul și viața
Capitolul 14
1 Să nu se tulbure inima voastră! Credeți în Dumnezeu și credeți în mine!
2 În casa Tatălui meu sunt multe locuințe
a. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus: Mă duc să vă pregătesc un loc?
3 Și, după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la mine, pentru ca să fiți și voi acolo unde sunt eu.
4 Și unde mă duc eu, voi știți calea"
b.
5 Toma i-a zis: "Doamne, nu știm unde te duci. Cum am putea ști calea?"
6 Isus i-a spus: "Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.
7 Dacă mă cunoașteți
c pe mine, îl cunoașteți și pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoașteți și l-ați văzut".
8 Filip i-a zis: "Doamne, arată-ni-l pe Tatăl și ne este de ajuns".
9 Isus i-a spus: "De atâta timp sunt cu voi, și tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poți spune: «Arată-ni-l pe Tatăl?».
10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale.
11 Credeți-mă! Eu sunt în Tatăl și Tatăl în mine. Dacă nu pentru altceva, credeți
d pentru lucrările acestea.
12 Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și va face și mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl.
13 Și orice veți cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul.
14 Dacă veți cere ceva în numele meu, eu voi face
e.
Isus îl promite pe Duhul Sfânt 15 Dacă mă iubiți, veți ține poruncile mele
16 și eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor
f ca să fie cu voi pentru totdeauna,
17 Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi pentru că nu-l vede și nici nu-l cunoaște. Dar voi îl cunoașteți pentru că rămâne la voi și va fi în voi.
18 Nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi.
19 Încă puțin și lumea nu mă va mai vedea. Voi, însă, mă veți vedea; pentru că eu trăiesc, veți trăi și voi.
20 În ziua aceea veți cunoaște că eu sunt în Tatăl meu, iar voi în mine și eu în voi.
21 Cine are poruncile mele și le ține acela mă iubește, iar cine mă iubește va fi iubit de Tatăl meu și eu îl voi iubi și mă voi arăta lui".
22 Iuda, nu Iscarioteanul, i-a zis: "Doamne, cum se face că ni te vei arăta nouă și nu lumii?"
23 Isus a răspuns și i-a zis: "Dacă cineva mă iubește, va ține cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el.
24 Cine nu mă iubește nu ține cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultați nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis.
25 V-am spus acestea cât timp mai sunt cu voi.
26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu.
27 Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă.
28 Ați auzit că v-am spus: «Mă duc și voi veni la voi». Dacă m-ați iubi, v-ați bucura că mă duc la Tatăl pentru că Tatăl este mai mare decât mine.
29 V-am spus-o acum, înainte de a se întâmpla, ca, atunci când se va întâmpla, să credeți.
30 Nu voi mai vorbi mult cu voi pentru că vine conducătorul lumii, dar nu are nici o putere asupra mea.
31 Însă lumea trebuie să știe că îl iubesc pe Tatăl și că fac așa cum mi-a poruncit Tatăl.
Sculați-vă! Să plecăm de aici!
Note de subsol
a În tradiţia biblică, metafora "casă, locuinţă" indică sanctuarul, locuinţa lui Dumnezeu, unde cel drept este primit şi se află în siguranţă (Ps 42,5). În textele apocaliptice, sensul este spiritual şi escatologic: "a locui în casa lui Dumnezeu" înseamnă "pace, odihnă, mântuire". Pe baza termenului folosit în traducerea latină mansio, care înseamnă "loc de popas, de odihnă pentru un călător", s-a creat opinia că cerul ar fi un drum de parcurs spre Dumnezeu, de-a lungul căruia sunt aceste popasuri. Totuşi, termenul grec mone, de la rădăcina "a rămâne", este specific lui Ioan şi descrie mai degrabă ideea de intimitate familială, siguranţă, locuire definitivă în casa Tatălui, împreună cu Isus.
b În unele manuscrise găsim: unde mă duc eu, voi ştiţi, şi calea o ştiţi.
c Unele manuscrise au: Dacă m-aţi fi cunoscut..., l-aţi fi cunoscut...
d Unele manuscrise au: credeţi-mă.
e Unele manuscrise omit v. 14; altele adaugă: orice îmi veţi cere.
f Termenul grec Parákletos vine de la verbul parakalein şi înseamnă: 1) în greaca profană: asistent legal, avocat al apărării. (Totuşi, în In 16,5-15 este mai degrabă acuzator); 2) în LXX: cel care dă bucurie, consolator, mângâietor, referindu-se, în mod special, la bucuria mesianică; 3) în NT: învăţător, referindu-se la predica profetică a apostolilor, asistaţi de Duhul Sfânt; 4) în Evanghelia după sfântul Ioan: Parákletos este Duhul Sfânt care continuă predica profetică a lui Isus şi misiunea lui, determinând pe fiecare să accepte mântuirea şi dăruind bucuria mesianică.